După ce a testat cu succes limitele hipotermiei bucureștenilor în iarna trecută, continuând să taxeze caloriferele reci ca pe niște obiecte de lux, Ciprian Ciucu a decis că a venit momentul pentru marea reformă: liberalizarea morții. Într-un gest de un capitalism feroce, primarul ne explică faptul că, după energie și gaze, moartea este următoarea afacere care nu mai poate rămâne „ieftină”.
Într-un scenariu care l-ar face pe Kafka să pară un autor de basme optimiste, Ciucu ne propune un model în care entitățile de înhumare trebuie să devină societăți pur capitaliste, pe principiul brevetat la Oradea. Se pare că primarul privește către cimitirul Rulikovski din „Mecca administrativă” a României cu aceeași admirație cu care un investitor de pe Wall Street privește graficele ascendente; pentru el, cimitirul nu este un loc de reculegere, ci o instituție care trebuie să fie profitabilă.
Iată principalele „beneficii” ale viziunii primarului:
- Moartea ca afacere: Dacă până acum cetățenii se temeau doar de prețul ridicat al serviciilor, Ciprian Ciucu ne introduce în era „imposibilității de a muri” fără un plan de afaceri bine pus la punct.
- Competiția cu Oradea: Într-o comparație considerată puerilă de critici, Bucureștiul aspiră să transforme serviciile funerare în motoare economice, ignorând faptul că, într-o țară civilizată, aceste servicii sunt adesea subvenționate.
- Constituția, o lectură opțională: Deși Articolul 1 din Constituție definește România ca un stat de drept, democratic și social, viziunea primarului pare să sugereze că „socialul” se termină la poarta cimitirului, unde capitalismul de piață preia frâiele.
Așadar, pregătiți-vă portofelele! Sub administrația lui Ciprian Ciucu, se pare că nici măcar somnul de veci nu mai este garantat dacă nu aduce un randament financiar satisfăcător pentru bugetul local. Dacă ai supraviețuit frigului din apartament, s-ar putea să descoperi că a devenit mult prea scump să te odihnești, în sfârșit, la căldură.