Doamnelor și domnilor, pregătiți-vă popcornul și lăsați-vă centurile de siguranță desfăcute, pentru că în arena politică a Capitalei a apărut un nou număr de magie, mai spectaculos decât orice a produs vreodată Circul Globus. Protagonistul? Nimeni altul decât Ciprian Ciucu, primarul care a descoperit piatra filosofală a administrației publice: cum să tai șefii la număr, în timp ce îi înmulțești pe „ai tăi” prin metoda diviziunii celulare birocratice.
Recent, printr-o postare plină de elan civic pe Facebook, domnul Ciucu ne-a anunțat, cu o modestie demnă de un salvator al patriei, că reorganizează Poliția Locală a Municipiului București. Mesajul sună ca o reclamă la un ceai de slăbit miraculos: dintr-o dată, instituția va deveni „suplă și eficientă”. Cifrele sunt amețitoare, un adevărat masacru al birocrației: de la 47 de șefi vor rămâne doar 26, iar schema totală de personal va fi cioplită de la 514 la 384 de posturi. Totul sub hashtag-ul #Reformă, menit să ne convingă că banii publici se vor întoarce, în sfârșit, sub formă de „calitate a vieții” direct în buzunarele cetățenilor.
Însă, dacă dăm la o parte poleiala de pe Facebook, descoperim că această „dietă” administrativă seamănă mai degrabă cu o operațiune de chirurgie estetică realizată cu un topor, dar cu mare atenție la detaliile de familie. În timp ce publicul aplaudă eliminarea „grăsimii” din zona TESA, în culise se desfășoară ceea ce gurile rele (și sursele bine informate) numesc operațiunea „adu-mi oamenii și apoi tai restul”.
Eroul nostru pare să fi inventat o nouă formă de turism instituțional. Să luăm exemplul triadei de aur: Radici, Roseti și Preduț. Acești „trei muschetari” ai administrației moderne au parcurs un traseu care ar face invidios orice agent de turism. În februarie, au fost detașați de la Poliția Locală Sector 6 direct la Capitală. În aprilie, simțind probabil dorul de casă sau poate nevoia unui „concurs-fulger”, s-au întors la Sectorul 6. Acolo, într-o viteză demnă de premiile de Formula 1, au dat concurs, au fost titularizați pe funcții și, după doar câteva zile de „muncă grea” ca titulari, au fost transferați definitiv înapoi la Primăria Capitalei.
Această coregrafie administrativă — detașare, concurs, titularizare, transfer — pare a fi rețeta secretă a reformei marca Ciucu. Este un fel de „alba-neagra” cu funcționari publici: acum sunt la Sectorul 6, acum sunt la Municipiul București, iar la final, când se trage linia reorganizării, ei sunt exact acolo unde trebuie, cu funcțiile securizate. Practic, domnul Ciucu folosește cele două primării ca pe două camere ale aceluiași apartament personal, mutând mobila (adică oamenii de casă) dintr-o parte în alta înainte de a chema echipa de demolare pentru restul angajaților.
Întrebările care plutesc deasupra acestei „reforme” sunt pe cât de simple, pe atât de stânjenitoare. Oare de ce s-au făcut toate aceste mutări strategice exact înainte de marea reorganizare programată pentru 5 mai? De ce a fost nevoie de acest ping-pong între instituții pentru ca trei directori să devină „titulari” chiar înainte ca organigrama să fie tăiată la jumătate? Răspunsul pare să fie unul singur: funcția publică a devenit, sub bagheta domnului primar, o proprietate privată, un bun ce poate fi pasat între prieteni pentru a se asigura că, după „marea tăiere”, în pozițiile-cheie nu rămâne competența, ci loialitatea.
În timp ce postările de pe Facebook ne vorbesc despre siguranță și eficiență, realitatea din actele oficiale — cele pe care domnul Ciucu se ferește să le publice cu aceeași ardoare cu care postează poze — ne arată o reorganizare cu dedicație. Transparența, acel concept atât de drag în campaniile electorale, a fost înlocuită de un paravan de fum digital.
Așadar, pe 5 mai, când consilierii generali vor vota noua organigramă, să nu uităm că „instituția suplă” promisă este, de fapt, o instituție croită pe măsura oamenilor de încredere. Reformă? Poate. Dar mai degrabă pare a fi o piesă de teatru ieftină în care regizorul își asigură actorii preferați că vor avea roluri principale, în timp ce restul trupei este trimis acasă pentru a „salva” bugetul. Domnule Ciucu, publicul a început să vadă firele care trag marionetele. Și, din păcate pentru spectacol, aplauzele încep să sune a huiduieli.