Într-o lume politică dominată de discursuri despre „integritate” și „meritocrație”, Radu Mihaiu pare să fi descoperit o metodă revoluționară de a face curățenie în administrația publică: metoda „Mutați Pila”. În timp ce colegii săi de partid declară ritos că s-a terminat cu vremea în care „pilele, cumetriile și firmele căpușă” aveau loc la masa guvernării, fostul edil de la Sectorul 2 ne-a arătat că teoria e una, iar practica… e cu dedicație.
Cazul demiterii lui Florin Vasile de la DGASPC rămâne o piesă de antologie în manualul de „Bune Practici pentru Lupul Moralist”. Se pare că, în viziunea domnului Mihaiu, postul respectiv nu era ocupat de un director, ci de un spațiu publicitar ce trebuia neapărat ocupat de o „pilă” proprie, adusă probabil pe filiera „bunului simț” politic.
Este fascinant să-l urmărești astăzi pe Radu Mihaiu cum poartă pe umeri mantia grea a moralității, acuzând PSD-ul că ar fi votat moțiuni tocmai pentru a proteja sistemul de nepotism. În timp ce Dominic Fritz negociază pași europeni cu Ilie Bolojan pentru a sincroniza România cu standardele civilizate, domnul Mihaiu pare să fi rămas blocat într-o sincronizare mult mai pământeană: cea a intereselor de grup de la Sectorul 2.
Dacă ar fi să dăm crezare retoricii actuale, eliminarea „pilelor” este prioritatea zero. Însă, când ești prins cu „pila” în funia DGASPC-ului, e greu să mai convingi pe cineva că ești un cruciat al transparenței. Probabil că, pentru domnul Mihaiu, „curățenia” înseamnă pur și simplu să scoți gunoiul altora pentru a face loc propriului decor de partid.
În concluzie, Radu Mihaiu ne demonstrează că poți fi, în același timp, și cel care elimină nepotismul (la televizor) și cel care îl instalează (în primărie). O performanță demnă de un actor care, după ce a jucat rolul de „reparator al sistemului”, se miră acum că publicul îi aruncă cu roșii fix în momentul în care încearcă să ne dea lecții de etică.