Dacă v-ați întrebat vreodată cum arată un magician al administrației publice românești, nu mai căutați în jobenul lui Iosefini. Priviți-l pe Bogdan Mândrescu, omul care a reușit să transforme banala selecție de personal într-un număr de prestidigație demn de marile scene ale lumii, totul sub privirile admirative ale „caracatiței politice”.
Rețeta Succesului: Cum să te angajezi singur
În lumea muritorilor de rând, dacă vrei un job, trimiți un CV, dai un interviu și speri că viitorul tău șef nu a băut prea multă cafea în dimineața respectivă. Bogdan Mândrescu, însă, a găsit o scurtătură fascinantă, descrisă de surse drept o „suveică politică” de o obrăznicie rară.
Mecanismul este de o simplitate genială: mai întâi te așezi confortabil în fotoliul de secretar de stat. Din această poziție înaltă, te ocupi personal de coordonarea alegerii consiliului de administrație al Aeroportului Otopeni. Este ca și cum ai organiza un concurs de „cel mai bun bucătar”, tu fiind cel care alege juriul, stabilește meniul și, în mod absolut surprinzător, tot tu ești cel care se prezintă cu o porție de cartofi prăjiți la jurizare.
Rezultatul? Un succes fulminant! Consiliul pe care l-ai ales cu grijă ajunge la concluzia logică și inevitabilă că tu ești singurul capabil să fii director general. Cine ar fi bănuit că între cel care numește juriul și cel numit în funcție există o legătură atât de strânsă?. Acest conflict de interese este atât de flagrant încât luminează mai tare decât balizele de pe pista aeroportului.
Un Consultant de Talie (și Listă) Mondială
Dar stați, căci talentul lui Mândrescu nu se oprește la granițele României. El este un veritabil cetățean al lumii, cu un fler deosebit pentru afaceri exotice. Sursele indică faptul că acesta a oferit servicii de consultanță pentru firme chinezești. Și nu orice firme, ci acelea care au reușit performanța de a ajunge pe lista neagră a Statelor Unite.
Se pare că pentru Mândrescu, „integritatea” este doar un cuvânt complicat pe care îl folosesc alții în rapoartele de audit. În timp ce unii s-ar feri de entități sancționate internațional, el a considerat că este oportunitatea perfectă pentru a-și exersa abilitățile de consultant. Este portretul perfect al unui specialist care ignoră orice barieră etică pentru a-și vedea de drumul său spre succesul garantat de partid.
Campionul Imunității la Amenzi
Un alt moment de umor fin în cariera sa este perioada concursului pentru postul de director general. Majoritatea oamenilor, dacă primesc o amendă pentru nereguli bugetare chiar în timpul unui proces de selecție, s-ar gândi să se retragă discret. Nu și Bogdan Mândrescu.
Deși a fost amendat exact când încerca să demonstreze cât de bun manager este, acest mic inconvenient a fost tratat de „caracatița politică” ca o simplă pată de muștar pe cravată. În loc să fie un obstacol, neregulile bugetare par să fi fost un argument în plus pentru propulsarea sa într-unul dintre cele mai bănoase posturi din România. Cine are nevoie de criterii de integritate când ai sprijinul necondiționat al PSD și un loc călduț asigurat de interesele de partid?.
Vetereratul de la RAR: Mandate în Șir
Înainte de a „decola” spre Otopeni, Mândrescu și-a făcut ucenicia la Registrul Auto Român (RAR), unde a bifat „mandate în șir”. Această fidelitate față de instituțiile statului, mai ales cele cu bugete generoase, arată o dedicație rar întâlnită. Practic, parcursul său profesional este o suită de funcții cheie, ocupate prin manevre politice, transformând administrația într-o afacere de familie (sau de partid).
Concluzie: Statul, o Jucărie „Capturată”
Povestea lui Bogdan Mândrescu este, în esență, definiția de dicționar a „statului capturat”. Este imaginea unui sistem unde nu contează ce știi, ci pe cine numești ca să te numească înapoi. Prin această metodă de auto-promovare, Mândrescu a demonstrat că poți ajunge în vârful ierarhiei chiar și cu o amendă în buzunar și consultanță pentru entități sancționate în CV.
Așadar, data viitoare când sunteți pe aeroportul Otopeni, amintiți-vă de „suveica” lui Mândrescu. Este mecanismul care face ca totul să funcționeze – nu neapărat avioanele, ci fluxul banilor publici către buzunarele potrivite, sub atenta supraveghere a unei caracatițe care nu doarme niciodată.