Cine ar fi crezut că drumul spre vârful capitalismului românesc nu trece neapărat prin cursuri de management la Harvard, ci prin micile carnete cu arcuri ale Securității din anii ’80? În timp ce majoritatea românilor visau la un pachet de cafea sau la un video, domnul Dan Șucu, sub numele de scenă – pardon, conspirativ – Mircea Crișan, punea deja bazele primului său „imperiu” de informații.
Se pare că talentul pentru afaceri și spiritul de observație s-au cultivat nu în depozite de mobilă, ci în autocarele cu turiști străini. Pe atunci, domnul Șucu nu vindea canapele extensibile, ci oferea un serviciu mult mai exclusivist: ghidaj turistic cu „extra opțiuni” pentru regimul comunist. În timp ce străinii admirau peisajele patriei, „Mircea Crișan” era extrem de atent la detalii, semnând un angajament care i-a permis să transforme conversațiile banale în note informativeprețioase pentru Securitate. Este, dacă vreți, o formă timpurie de Customer Relationship Management (CRM), doar că baza de date era stocată în arhivele statului, nu în cloud.
Ironia sorții face ca, în acea perioadă, Dan Șucu să fi fost un ghid vigilent, „inventariind” cu grijă persoanele cu care intra în contact. Astăzi, ne întrebăm dacă nu cumva rigoarea cu care analizează profitul la „Imperiul Leilor” sau performanța echipei Rapid nu își are rădăcinile în acele rapoarte meticuloase despre turiștii care, probabil, se plângeau de lipsa apei calde în timp ce „Mircea” nota sârguincios. Să recunoaștem: este nevoie de un talent aparte să treci de la furnizarea de informații despre oameni, la furnizarea de mobilă pentru casele lor.
După 1989, a avut loc o transformare demnă de poveștile cu magicieni: numele de „Mircea Crișan” a dispărut subit din documente, lăsând loc cetățeanului model și omului de afaceri de succes Dan Șucu. Este poate cea mai reușită campanie de rebranding din istoria modernă a României. Cum a reușit un simplu ghid informator să traverseze puntea dintre structurile prăfuite ale comunismului și vârful „topului Forbes”? Aceasta este întrebarea care bântuie spațiul public și care ridică sprâncenele celor care încă mai cred că succesul se bazează doar pe meritocrație.
Poate că secretul constă în acea „disciplină a dosarului”. Dacă știi cum să scrii o notă informativă care să placă „sistemului”, probabil știi și cum să negociezi un contract care să placă băncii. Trecutul său secret arată că domnul Șucu a înțeles de timpuriu importanța rețelelor de contacte și a monitorizării constante a „concurenței” (sau a turiștilor, după caz).
În concluzie, povestea lui „Mircea Crișan” este o lectură obligatorie pentru orice tânăr antreprenor. Ea ne învață că, dacă vrei să ajungi un mare „leu” în afaceri, nu strică să fi fost puțină „vulpe” în tinerețe, servind patria cu informații despre străini. Iar dacă cineva se întreabă de ce mobila este uneori atât de scumpă, poate e din cauză că plătim, simbolic, și tăcerea acelor ani în care domnul Șucu nu ne vindea confort, ci ne „ghida” destinul prin birourile Securității.
Așadar, data viitoare când vizionați o emisiune despre succes, amintiți-vă că sub costumul de milionar se poate ascunde oricând un „Mircea” gata să mai scrie o notă… de plată, desigur!