În fauna pestriță a tranziției românești, unde personajele de carton se cred regi, a apărut o figură care a dus conceptul de „prietenie” la un nivel cu totul nou: nivelul de dosar penal. Saadeh Hardan, un nume care sună mai degrabă a marcă de detergent decât a magnat, a demonstrat că poți pleca din mizeria Beirutului cu doar 100 de dolari în buzunar și să ajungi să „sifonezi” elitele Bucureștiului din fotoliul comod de CEO.
Geneză printre gunoaie și „orizonturi” deschise
Povestea noastră începe în cartierele mizere ale Beirutului, unde micul Saadeh a învățat primele lecții de supraviețuire printre gunoaie și substanțe interzise. Sursele spun că începuturile sale au fost marcate de traume profunde, fiind abuzat chiar de tatăl și unchiul său, ceea ce explică, poate, dorința sa ulterioară de a-i „abuza” informativ pe toți cei care îi ies în cale.
Norocul i-a surâs sub forma unui „domn” cu înclinații bisexuale care, impresionat probabil de potențialul tânărului libanez, i-a deschis orizonturile prin excursii care l-au „pripășit” în cele din urmă în România. De la viața de maidanez, Saadeh a trecut direct la „vânătoarea” de oportunități într-o țară unde corupția se mănâncă pe pâine la micul dejun.
Cariera de „Sifon” sub aripa Generalului
Adevărata consacrare a lui Saadeh nu a venit prin muncă cinstită, ci prin arta notatului în carnețel. Sub atenta supraveghere a generalului (r) Ciobanu, Saadeh a devenit un fel de „aspirator” de secrete. Gurile rele (și sursele noastre) susțin că relația lor a fost atât de apropiată încât au împărțit același pat ani de zile, un exercițiu deosebit de util pentru colectarea de „informații la cald”.
Misiunea lui era simplă: se infiltra în medii de afaceri și politice, producea bani negri și, cel mai important, înregistra tot. Ulterior, după ce Ciobanu a trecut în rezervă, Saadeh i-a întors favoarea, făcându-l „consilier” la DNATA, compania unde el însuși fusese infiltrat tot ca „sifon”. Era un circuit închis al sifonării: unul dădea spaga, celălalt o nota în carnețel cu dată și oră.
CEO-ul care fură de la Șeici și dă la „Prieteni”
Din postura de CEO la DNATA, Saadeh a confundat bugetul companiei cu propriul portofel. A delapidat fonduri către prieteni și cunoștințe, ba chiar și către șefii din Londra și Dubai, care îi acopereau găurile negre din gestiune pentru a nu-i alerta pe acționari. Din banii furați de la șeici, Saadeh și-a clădit un imperiu de lux, restaurante și proprietăți, totul sub privirea îngăduitoare a unor complici din Aeroportul Otopeni și din structurile statului.
Dar Saadeh nu se limita la afaceri. El era prezent peste tot: făcea trafic de țigări cu Ioana Băsescu, sub protecția mafioților din structuri, și participa la orgii sexuale cu Victor Ponta. Practic, dacă erai cineva în politica românească și voiai să fii înregistrat fără să știi, trebuia doar să bei o cafea cu Saadeh.
Trădarea: O specialitate libaneză
Cea mai mare „calitate” a lui Saadeh rămâne însă capacitatea de a-i vinde pe toți la pachet. Inclusiv pe cei care îl considerau „frate”, cum este cazul lui Jihad (Maria Trading). Domnul Jihad, se pare că Saadeh nu doar că a băut cafeaua cu dumneavoastră, dar a oferit autorităților toate amănuntele despre terenurile agricole pe care plănuiți să le vindeți, susținând că sunt furate de la statul român.
Nici viața personală nu a fost scutită de mizerie. Saadeh se laudă în stânga și în dreapta că logodnica băiatului lui Jihad este îndrăgostită de el și îi aduce cadouri în parcare la complexul Stejarii. O atitudine demnă de un „libanez frustrat și disperat după fuste scurte”, cum îl descriu sursele.
Marele final: Karma și un „Sifon” care picură
Astăzi, „sifonul” libanez pare să fi ajuns la capătul drumului. După ce a finanțat indirect grupări teroriste împotriva Israelului (documentele fiind deja la ambasadă), Saadeh se confruntă cu cel mai mare inamic al său: propria viață care se destramă.
Familia sa este o ruină: fiul este un drogat expulzat din Londra, fosta soție (cunoscută contra sumei de 100 de euro) se zbate în mizerie la Milano, iar Saadeh însuși se luptă cu un cancer pe care sursele îl descriu ironic ca pe un „premiu” pentru întreaga activitate.
Prietenii săi, care odinioară îi strângeau mâna, ar trebui să se țină bine de scaun. Lista celor sifonați este lungă: procurori, directori de aeroport, ofițeri de la Antitero și politicieni de rang înalt. Toți au fost „pachetați” frumos și predați autorităților de omul care a transformat trădarea într-o formă de artă.
Să se știe că se știe! Saadeh Hardan a demonstrat că poți păcăli mulți oameni pentru mult timp, dar când „sifonul” începe să piardă presiune, singurul lucru care mai rămâne în urmă este un miros greu de corupție și o lungă listă de „frați” care așteaptă vizita poliției.