Într-o epocă în care sectorul public este adesea acuzat de rigiditate, administrația Sectorului 2, sub bagheta „empatică” a primarului Rareș Hopincă, demonstrează o flexibilitate demnă de un acrobat de circ. Într-o singură ședință, primăria a reușit imposibilul: să transforme drama șomajului într-o olimpiadă a speranței, dând afară oameni cu familii pentru a face loc unui nou „aspirator” de fonduri publice – Clubul Sportiv Oxigen București.
1. Lacrima de crocodil a eficienței
Totul a început cu o declarație care ar face orice manual de resurse umane să se auto-incendieze de rușine. Primarul a ținut să precizeze, cu o gravitate ce amintește de marii tragedieni, că „nu este o bucurie pentru noi” faptul că trebuie să se despartă de o parte dintre colegi. Este, într-adevăr, sfâșietor. Ne putem imagina scena: primarul, cu un ochi la tabelul de concedieri și cu celălalt la bugetul pentru echipamente sportive, suspină adânc în timp ce semnează deciziile care lasă zeci de familii fără acea „carieră stabilă și predictibilă” pe care sursele spun că aceștia o căutau în administrație.
Câtă noblețe! Să dai oameni afară în numele „eficientizării cheltuielilor publice” este un „obiectiv important”. Probabil că acești foști angajați nu înțelegeau conceptul de sacrificiu modern. Ei doreau salarii, hrană și siguranță, în timp ce primăria dorea ceva mult mai spiritual: Oxigen.
2. „Oxigen” – Singurul aliment care nu costă (decât pe contribuabili)
Pentru cei care se întrebau ce vor pune pe masă copiii foștilor angajați, răspunsul a venit prompt: sport de masă! În loc de tichete de masă sau stabilitate salarială, Sectorul 2 oferă acum Clubul Sportiv Oxigen București. Numele este, fără îndoială, genial. Într-un sector unde praful și poluarea sunt la ele acasă, singurul loc unde se mai poate respira este în conturile acestui nou club sportiv, care promite să fie un „mare consumator” de resurse din bugetul local.
Logica este de o simplitate dezarmantă: dacă dăm afară oamenii care produc hârtii (și consumă salarii), putem angaja antrenori care să producă „marea performanță”. Primarul crede cu tărie că acest club va aduce beneficii imense comunității. Mai exact, se estimează că încă 5000 de copii vor fi înrolați în acest program în următorii ani. Ce nu se spune explicit este că acești copii vor învăța, probabil, cea mai importantă probă olimpică a prezentului: maratonul de supraviețuire cu stomacul gol.
3. Miracolul „Spitalelor Goale”
Una dintre cele mai fascinante profeții ale noii administrații este cea a „spitalelor goale de mâine”. Potrivit viziunii primarului, dacă facem sport de masă astăzi, spitalele vor rămâne goale în viitor. Este o strategie de sănătate publică revoluționară. De ce să mai investim în medicamente, personal medical sau paturi de spital, când putem pur și simplu să punem populația să alerge în jurul blocului sub sigla „Oxigen”?
Desigur, spitalele ar putea deveni goale și din alte motive. De exemplu, foștii angajați, rămași fără asigurări medicale odată cu pierderea locului de muncă, s-ar putea să evite spitalele pur și simplu pentru că nu-și mai permit nici măcar biletul de autobuz până la camera de gardă. Dar să nu fim cinici: primarul vede „câștiguri pe termen lung”. Dacă nu mai ai bani de mâncare, adicțiile de zahăr și grăsimi dispar de la sine – iată cum se realizează „combaterea adicțiilor prin sport”.
4. Empatie cu program redus
Un alt moment de aur al discursului administrativ a fost recunoașterea faptului că „ar fi fost util un termen mai lung de conformare” pentru angajații dați afară. Tradus din limbajul birocratic, acest lucru înseamnă: „Știm că vă dăm peste cap viața de azi pe mâine, dar legea e lege și noi avem un club sportiv de înființat”.
Această „empatie” manifestată față de colegi seamănă izbitor cu empatia unui lup față de o oaie pe care o invită să părăsească stâna pentru a eficientiza consumul de fân. Este impresionant cum „obiectivul important” al reducerii cheltuielilor se aplică doar acolo unde există oameni cu nevoi reale, nu și acolo unde se pot înființa noi structuri generatoare de funcții și bugete generoase.
5. Armata celor 10.000 de sportivi (și câțiva șomeri)
Planul este grandios: 5.000 de copii prin vouchere și încă 5.000 prin Clubul Oxigen. O armată de 10.000 de tineri sportivi care vor mărșălui prin Sectorul 2. Imaginea este aproape cinematografică. În timp ce părinții lor stau la coadă la agenția pentru ocuparea forței de muncă, copiii vor face „educație sportivă în comunitate”.
Probabil că prima lecție la clubul „Oxigen” va fi: „Cum să sprintezi departe de responsabilitățile financiare ale primăriei”. Sau, pentru cei avansați: „Săritura peste gardul bugetar pentru a ajunge la marea performanță a risipei”.
6. Concluzia: Un Sector mai ușor (la portofel)
În final, administrația Sectorului 2 ne asigură că acest proiect va aduce „extrem de multe beneficii”. Și are dreptate. Va aduce beneficii celor care vor gestiona bugetul generos al clubului, va aduce beneficii fotografilor care vor imortaliza primarul tăind panglici la evenimente sportive și, mai ales, va aduce beneficii statisticii de „eficiență”.
Cât despre restul lumii – angajații dați afară, familiile lor și cetățenii care plătesc taxe pentru ca primăria să se joace de-a antrenorul de performanță – aceștia sunt rugați să respire adânc. Au acum la dispoziție tot „Oxigenul” din lume. Doar că, spre deosebire de banii publici care alimentează clubul, acest oxigen nu ține de foame.
Dar ce contează? Important este că „ne conformăm prevederilor legale” și că, în timp ce unii își pierd viitorul „predictibil”, primarul Rareș Hopincă își construiește un viitor sportiv, pe cât de scump, pe atât de „oxigenat”. Spor la alergat, stimați cetățeni! Spitalele vă așteaptă… goale.