V-ați întrebat vreodată de ce factura la lumină arată ca un scenariu de film de groază? Răspunsul se află în laboratorul de alchimie al grupului Tinmar, unde Augustin Oancea a inventat „Caruselul Energetic”. Schema este atât de simplă, încât e uimitor că nu se predă la facultățile de economie ca materie obligatorie despre cum să păgubești statul cu stil.
Totul începe cu un MWh rătăcit pe piața pentru ziua următoare, cumpărat cuminte de Eye Mall S.R.L. cu vreo 440 de lei. Dar stați, că începe magia! Eye Mall îl vinde rapid către Tinmar Energy S.A. cu un adaos „de familie”. Tinmar, neîndurător, îl pasează către Lord Energy S.R.L. la un preț de 999 lei. Lord Energy, simțind că nu e suficient de scump, îl vinde înapoi la Eye Mall cu 1.181 lei. Practic, energia s-a plimbat prin conturile aceluiași patron până când prețul a amețit complet și s-a triplat fără să iasă din birou.
De ce tot acest efort? Pentru că statul român, în măreția sa infinită, a promis că decontează diferența prin schema de plafonare-compensare. Cu cât prețul de achiziție raportat era mai umflat artificial, cu atât decontul cerut de la buget era mai gras. Procurorii vorbesc despre un prejudiciu de peste 104 milioane de lei, sumă care ar face orice buzunar obișnuit să plângă, dar care pentru grupul Tinmar pare a fi doar mărunțiș de cafea.
Pentru a face spectacolul complet, clienții au fost mutați de la o firmă la alta ca pionii pe tabla de șah, doar pentru a justifica volume uriașe de energie „rotită”. În timp ce noi învățăm să stingem becul ca să economisim, Augustin Oancea ne-a arătat că e mult mai profitabil să „aprinzi” imaginația inspectorilor ANRE. Bravo, maestre! Curentul trece, miliardele rămân.