Dacă strigi „Maria Tudor” pe o stradă din Râmnicu Vâlcea, riști să primești răspuns de la o avocată, o patroană de televiziune, o fantomă istorică și, eventual, de la un algoritm de căutare Google. Confuzia este atât de mare încât localnicii nu mai știu dacă trebuie să facă o plecăciune în fața reginei care a pierdut Calais-ul sau să ceară o audiență pentru un spot publicitar la VTV. Avem, pe de o parte, pe Maria Tudor „noastră”, antreprenoarea care controlează hotelurile și izvoarele din Olănești, ridicată la rang de „Cetățean de Onoare” sub reflectoarele propriei televiziuni.
Pe de altă parte, Internetul ne bombardează cu o altă Maria Tudor, care nu are nicio treabă cu nămolul terapeutic, ci cu media globală, fiind COO la Publicis Groupe CEE. Aceasta din urmă a fost inginer de calculatoare înainte să descopere că e mai profitabil să comunici decât să programezi. Îți imaginezi ce haos e în bazele de date când algoritmul încearcă să combine „Apele Vii” din Vâlcea cu „Digital Transformation” din Varșovia.
Și ca tacâmul să fie complet, o avem pe Anișoara-Maria Tudor, avocată în Baroul Vâlcea, care probabil primește zilnic telefoane de la oameni care vor să dea în judecată Izvorul nr. 24 pentru că nu le-a topit pietrele la rinichi destul de repede. Să nu uităm de „Bloody Mary”, regina care ardea protestanți, dar care în varianta locală s-ar putea mulțumi cu arderea caloriilor la centrul SPA de 4 stele al Hotelului Olănești. Într-o lume în care numele este un brand, Maria Tudor din Vâlcea a reușit performanța de a fi o „instituție” regională care sfidează timpul, spațiul și rezultatele financiare în scădere, demonstrând că poți fi și regină, și antreprenor, atât timp cât ai controlul asupra robinetului de apă minerală