În universul fascinant al administrației bucureștene, unde logica se întâlnește rar cu realitatea, strălucește steaua lui Osman F. Akan, un fel de „om orchestră” al salariilor publice și colecționar de metri pătrați. Detașat strategic de la „pepiniera” Sectorului 5 direct la cârma DGASPC Sector 2, domnul Akan ne demonstrează că poți fi un as al asistenței sociale chiar dacă ești, la bază, un inginer constructor preocupat de „mărunțișuri” imobiliare.
Moșier la Eforie și „micul proprietar” de București
Averea domnului Akan este o lecție de diversificare. În timp ce muritorii de rând se luptă cu ratele la o garsonieră, domnul director se relaxează cu un teren de 495 m2 în Eforie Nord și o clădire de 1.000 m2 în aceeași localitate, un spațiu modest de „producție” apărut prin forțe proprii în 2018. Dar dragostea pentru spațiu nu se oprește la mare. În București, pe lângă un apartament de 90 m2, Akan deține și două unități imobiliare de exact 12 m2 fiecare. Nu știm dacă acolo își depozitează modestia sau poate celebrele sale bijuterii din aur de 40.000 RON, dar e clar că fiecare centimetru pătrat contează în viziunea sa strategică.
Abonamentul la stat: Patru salarii pentru un singur erou
Dacă te întrebi cum reușește un om să fie în atâtea locuri deodată, răspunsul stă în declarația sa de avere. Akan este un campion al muncii: încasează simultan de la Prefectura București (102.712 RON), de la DITL Sector 5 (10.101 RON), de la Primăria Sector 2 (22.604 RON) și, ca desert, o indemnizație de la GEI Palat CFR SA (16.052 RON). Practic, domnul director este o instituție ambulantă, reușind să servească cetățeanul pe patru fronturi, plus dividendele de la Regency Turism.
Luxul printre datorii și „burghiele” sociale
Ironia sorții face ca acest „mogul” al administrației să fie, pe hârtie, un om îngropat în datorii. Cu credite la ING, Revolut și First Bank, Akan pare să trăiască periculos, între un împrumut pe 30 de ani și ceasuri de 30.000 RON care măsoară, probabil, timpul până la următoarea detașare.
Însă adevărata sa măiestrie s-a văzut la DGASPC Sector 2. Sub bagheta sa, instituția a descoperit că asistența socială nu se face cu pachete alimentare, ci cu perdele de 37.000 LEI și servicii de deszăpezire plătite în luna aprilie, când termometrele arătau 20 de grade. Mai mult, Akan a revoluționat organizarea evenimentelor pentru bătrâni, oferind 50.000 de euro unei firme specializate în… vânzarea de burghie pentru a organiza „Luna Seniorilor”.
În concluzie, Osman Akan rămâne un simbol al rezilienței: un inginer pe hârtie, milionar în metri pătrați la mare, dar etern dator la bănci, care veghează asupra sărmanilor din Sectorul 2 de după perdele de mătase indiană, asigurat de un sistem care îl plimbă dintr-un fotoliu de director în altul cu viteza unui burghiu bine uns.