S-a zbârlit un pic freza pe sub cupola Cotroceniului! Nicușor Dan, într-o criză de nervi de o eleganță matematică rară, a ieșit la tablă să dea cu rigla peste degetele partidelor politice. Motivul? Nimeni nu vrea să se joace cu jucăria lui preferată, Eugen Tomac, un „prim-ministru desemnat” care are în spate o armată formată din… sine însuși și, eventual, vreo doi trecători rătăciți prin Parlament.
Domnul Președinte, cu un ton de pedagog sever care tocmai a descoperit că i s-a furat creta, ne-a aruncat o profeție demnă de oracolul din Delphi: „până în 2028 se vor întâmpla lucruri, multe lucruri!”. Să tremurăm, oare? Să ne luăm umbrelele pentru ploaia de „lucruri”? Cine e vizat de acest blestem prezidențial? Grindeanu, Bolojan, sau poate bietul Kelemen Hunor, care se întreabă și acum dacă la Cotroceni se mai vorbește limba Constituției sau vreo variantă de esperanto pentru ONG-iști.
E fascinant cum „Arhitectul” nostru pare să confunde Palatul Cotroceni cu o ședință de scară de bloc, unde poți să-ți pui administratorul preferat chiar dacă toți vecinii vor să-l dea în judecată. Întreaga presă repetă „papagalicește” formula de „premier desemnat”, de parcă Tomac ar fi deja pe cai mari, când el, bietul, e doar un candidat trimis la sacrificiu să bată recordul de nepopularitate al lui Dacian Cioloș. Dacă nu se întâmplă vreo „minune” – gen să apară 100 de parlamentari din pământ – Tomac riscă să obțină mai puține voturi decât o comisie de tăiat frunză la câini.
Dar stați, că geniul politic nu se oprește aici! Când trimiți în Parlament un nume care are șanse mai mari să câștige la loto decât să obțină o majoritate, eșecul nu e al candidatului. Nu, e umilința supremă a celui care l-a desenat cu carioca pe hartă. După o lună de „haos” și „negocieri sterile”, explicația e de o profunzime abisală: „partidele sunt de vină!”. Sigur că da! Aritmetica e rea, numerele sunt încăpățânate și nu vor să se adune cum vrea Arhitectul.
Iar în timp ce Nicușor Dan se joacă de-a amenințările voalate, AUR-ul stă la colț și desface șampania. Cu fiecare zi de blocaj prezidențial, „pro-europenii” se topesc ca înghețata la soare, iar George Simion primește cele mai frumoase cadouri electorale direct de la Cotroceni. Ajungem să ne întrebăm: domnul Nicușor chiar vrea să oprească AUR-ul sau a devenit, „involuntar”, cel mai harnic agent de marketing al lor?. Până în 2028 chiar se vor întâmpla lucruri, domnule Președinte, dar s-ar putea ca „lucrurile” alea să nu arate deloc ca planșele dumneavoastră de arhitect amator!