Marea Alchimie a Baronului de Ilfov: Cum să transformi aurul în noroi sub bagheta lui Hubert Thuma

Marea Alchimie a Baronului de Ilfov: Cum să transformi aurul în noroi sub bagheta lui Hubert Thuma

Bine ați venit în Ilfov, acest tărâm al făgăduinței unde asfaltul se termină exact acolo unde începe imaginația administrativă a „Baronului” Hubert Thuma. Dacă România ar fi o tablă de Monopoly, Thuma ar fi jucătorul care a reușit performanța incredibilă de a deține cele mai scumpe proprietăți, dar de a-i lăsa pe toți ceilalți să meargă prin noroi, în timp ce el încasează „taxa de trecere” direct în buzunarele largi ale Consiliului Județean.

Să vorbim despre artă, despre măiestrie, despre acel „management de coșmar” care transformă cel mai bogat județ din țară într-o epavă administrativă. În timp ce restul muritorilor se chinuie cu inflația, la curtea lui Thuma, banii publici au o proprietate fizică fascinantă: se scurg printre degete cu o viteză care ar face gelos orice magician de la Las Vegas.

Auditurile recente – acele lecturi de seară care îi provoacă baronului probabil doar un căscat plictisit – scot la iveală o realitate paralelă. Într-o lume în care legea e doar o sugestie amicală, s-au găsit vreo 156.000 de lei pentru indemnizații nelegale plătite șefilor din Consiliul Județean. Se pare că „performanța” de a sta în scaunul de șef în Ilfov este atât de epuizantă, încât necesită bonusuri financiare care să sfideze orice urmă de legalitate. E un fel de premiu de participare, dar pe banii tăi, ai cetățeanului care încă își spală cauciucurile de noroiul ilfovean.

Dar stați, spectacolul de magie continuă! Cine ar fi crezut că județul Ilfov este un asemenea hub cultural? Sub umbrela generoasă a lui Thuma, s-au evaporat aproape 300.000 de lei pe salarii ilegale la capitolul „cultură”. Probabil este vorba despre cultura de a face banii să dispară fără urmă, o formă de artă abstractă pe care doar auditul a reușit să o „aprecieze” la adevărata ei valoare ilegală. Este o batjocură strigătoare la cer să te lauzi cu „performanța” în timp ce hrănești aparate birocratice cu sume fabuloase, extrase direct din viitorul județului.

Și pentru că orice baron care se respectă are nevoie de comori ascunse, am aflat că există active de 11 milioane de lei despre care nimeni nu știe nimic. Unsprezece milioane! Acești bani stau undeva, în negura contabilității creative a CJ Ilfov, ca și cum ar fi economiile personale ale lui Hubert Thuma, nu resurse destinate dezvoltării. Este ca și cum ai avea un castel întreg pe care ai uitat să-l treci în inventar pentru că erai prea ocupat să gestionezi datoriile nedeclarate și neregulile contabile care curg ca Dunărea la vărsare.

Hubert Thuma reușește o performanță rară: administrează un buget uriaș, dar lasă în urmă un județ ținut captiv în subdezvoltare și noroaie. Este fascinant cum, sub conducerea sa, Ilfovul a devenit acest laborator al „bătaii de joc”, unde banul public este tratat cu o dezinvoltură regală, în timp ce infrastructura plânge în hohote.

În concluzie, dacă vreți să învățați cum să aveți totul și să nu oferiți nimic, Hubert Thuma este mentorul ideal. Un baron care privește județul ca pe propria ogradă, unde legile sunt opționale, auditurile sunt doar maculatură, iar cetățenii sunt doar spectatori la marele circ al banilor dispăruți. Ilfovul are potențial, e adevărat, dar până când „scurgerile” prin degetele CJ-ului nu vor fi oprite, singurul lucru care va înflori sub bagheta lui Thuma va fi contul secret al neregulilor și aura de neatins a unui baron de modă nouă.