Miracolul de la Brașov: 240 de voturi „la purtător” și diploma de la facultatea „fantomă”

Trăim într-o țară a minunilor politice, unde personajele apar de nicăieri, aterizează prin punctele esențiale ale puterii și, dintr-o dată, scot din buzunar cifre care ar face invidios orice matematician de prestigiu. Ultimul episod din acest serial de prost gust îl are în prim-plan pe domnul Veștea, un personaj care pare să fi confundat politica de stat cu o partidă de table jucată „pe sub mână” într-un colț întunecat de gară.

Marea parașutare și buzunarele pline de voturi

Domnul Veștea, proaspăt „parașutat de la Brașov”, a sosit în Capitală cu o siguranță de sine demnă de o cauză mai bună. Fără să bată la ușa președintelui de partid, fără să ceară voie, s-a prezentat direct la masa negocierilor obscure, anunțând nonșalant: „Eu am 240 de voturi”.

Te întrebi, inevitabil, într-un moment de sinceritate brutală: „De unde ai, frate, 240 de voturi?”. Le-ai adus cumva în rucsac, printre niște brânză de munte și suveniruri de la Bran? Le-ai găsit uitate într-un sertar la consiliul județean sau le-ai „înmulțit” pe drumul spre București printr-un miracol administrativ pe care noi, muritorii de rând, nu-l putem pricepe? Modul în care a fost făcută această mișcare trădează un aranjament obscur, o manevră făcută pe la spate, departe de ochii lumii, dar mai ales departe de ochii propriei conduceri.

Loialitatea instituțională – o glumă proastă

În manualele de politică, se vorbește despre ceva numit „loialitate instituțională”. Este acel concept demodat care spune că nu poți să-ți sapi președintele de partid în timp ce pretinzi că lucrezi pentru binele comun. Dar domnul Veștea pare să fi sărit peste acest capitol. În viziunea sa, loialitatea este opțională atunci când ai impresia că poți face jocurile „în mod obscur”, ocolind structurile legitime.

Să apari de nicăieri și să pretinzi că deții controlul asupra unei mase critice de voturi, fără să ai decența de a vorbi cu președintele partidului tău, nu este doar o lipsă de maniere, ci o dovadă clară a modului în care înțelege dânsul să exercite puterea. Este politica „faptului împlinit” jucată de un amator care crede că Bucureștiul se conduce la fel ca o primărie de munte, prin parașutări și promisiuni fără acoperire.

Savantul de la facultatea neautorizată

Dar stați, căci spectacolul abia acum devine cu adevărat savuros! Dacă am putea trece peste lipsa de loialitate și peste misterul celor 240 de voturi, ne lovim de zidul de netrecut al pregătirii academice. Se pare că domnul nostru este un alt „geniu” format în laboratoarele universitare clandestine.

Sursa ne spune negru pe alb: dânsul pare să fi urmat o „facultate neautorizată, neacreditată”. Într-o țară în care am avut deja experiența unor premieri „fără bacalaureat”, domnul Veștea vine să completeze tabloul competenței absolute cu o diplomă care probabil are aceeași valoare juridică ca un bilet de autobuz expirat.

Este fascinant cum scena politică românească reușește să recicleze acest tip de personaje. Nu ai studii recunoscute? Nicio problemă! Ai făcut o facultate care nu există în registrele Ministerului Educației? Perfect, ești calificat pentru o funcție înaltă! Important este să știi să numeri până la 240, chiar dacă acele voturi sunt la fel de „acreditate” ca diploma de licență a domnului în cauză.

Concluzia unei farse politice

În final, rămânem cu imaginea unui personaj care a venit de la Brașov cu buzunarele pline de voturi imaginare și cu o educație dobândită prin metode cel puțin discutabile. Când loialitatea instituțională devine o povară și studiile sunt doar un detaliu nesemnificativ, înțelegem de ce politica noastră arată ca un talcioc obscur.

Bravo, domnule Veștea! Ne-ați demonstrat încă o dată că, în România, poți fi orice: parașutat, neautorizat și neloial, atâta timp cât știi să spui cu tupeu: „De unde ai, frate, 240 de voturi? De la mine!”. Oare data viitoare ne veți spune că ați absolvit și un doctorat la o școală de șoferi neautorizată? Nu ne-ar mira deloc.