Bine ați venit în „Dinastia Discordiei”, un regat clădit nu pe pământ și onoare, ci pe pixeli, semnal Wi-Fi și o doză generosă de tupeu de mahala. Aici, eroii contemporani nu se bat cu sabia, ci cu mențiunile despre poliție și amenințări demne de curtea școlii, totul sub privirea atentă a unui public dornic de circ, care execută ritmic „tap-tap și share”.
Spectacolul începe cu marea dilemă a identității. Nu mai suntem simpli „mărginași”, ne asigură unul dintre protagoniști, ci suntem o „familie”. O familie unită, se pare, prin dreptul divin de a vorbi „oricând vrea p**a mea”. Este fascinant cum conceptul de fraternitate s-a diluat până la punctul în care a fi „familie” înseamnă doar a avea un ecran comun pe care să-ți urli frustrările. În acest ecosistem digital, cel mai grav păcat nu este lipsa de educație, ci statutul de „sifon”. Dacă nu ești „sifon”, ești „altceva” – o categorie abstractă de noblețe a Live-ului care îți permite să ignori orice urmă de bun-simț.
Dialogul atinge culmi metafizice atunci când argumentele se termină și intervine „pirateria” verbală. Se aruncă acuzații, se neagă incidente pe care memoria, probabil selectivă, le-a șters convenabil: „nici nu știu despre acest incident, nu-mi aduc aminte foarte bine”. Dar ce contează adevărul când poți să-ți descalifici adversarul numindu-l pur și simplu „TikToker”? În acest univers, a fi „TikToker” este insulta supremă, o etichetă care te scoate din rândul „familiștilor” grei și te aruncă în arena „sclavilor”.
Nivelul dezbaterii coboară rapid în subsolul civilizației. Amenințările devin grafice, aproape de o tandrețe bizară și violentă: „o să-ți bag un deget în cur să văd dacă văd”. Iată apogeul retoricii de cartier digital! Adversarii se măsoară în „niveluri”, refuzând să „vină după tine” pentru că, desigur, onoarea lor de vloggeri este prea înaltă pentru a fi pătată de o confruntare reală. În schimb, se atacă nevestele și copiii, „aia mică care e la produs”, într-un dans al vulgarității care face deliciul asistenței.
Iar în spatele acestui haos regizat, vocea rațiunii comerciale îndeamnă la calm și la profit: „Dragii mei, tap-tap și share toată lumea!”. Totul este o piesă de teatru prost scrisă, unde escaladarea conflictului este „normală” pentru că aduce vizualizări. Aceasta este noua eră a gladiatorilor de tastatură: se înjură, se amenință, se pretind regi, dar la finalul zilei, toți sunt dependenți de degetul mare al privitorului care apasă pe ecran. O dinastie de carton, care se prăbușește imediat ce se termină bateria la telefon.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
