Evanghelia după Manole: Cum să devii avocatul „Cămătarilor cu Gulere Albe” sub protecție divină

S-a așternut o liniște pioasă peste catedrala financiară din strada Lipscani, întreruptă doar de foșnetul discret al bancnotelor și de tămâia macro-stabilității cu care Marele Arhitect al Dobânzilor, eternul Mugur Isărescu, își binecuvântează supușii. Însă, liniștea a fost spartă de un tunet venetic: Consiliul Concurenței a îndrăznit să aplice o amendă record de peste 710 milioane de euro unui cartel format din zece bănci, acuzate că s-ar fi jucat de-a „v-ați ascunselea” cu indicele ROBOR.

Reacția Patriarhului cu alură de bunic înțelept a fost instantanee și demnă de un scenariu de film cu avocați de elită. Nici n-a apucat bine Consiliul Concurenței să pună punctul pe „i”, că BNR-ul, sub comanda celui cunoscut odinioară ca „Manole” în dosarele Securității, s-a și transformat într-un scut uman pentru bieții bancheri asupriți. Fără să ceară probe, fără să analizeze dosarul și fără să manifeste vreo urmă de cooperare cu anchetatorii, BNR a sărit la gâtul „ereticilor” de la Concurență cu ferocitatea unui avocat plătit cu ora.

Mesajul transmis de la amvonul BNR a fost clar: „Acuzațiile sunt nefondate, ROBOR-ul e sfânt!”. În viziunea lui Isărescu, orice urmă de îndoială asupra acestui indice nu este o simplă investigație administrativă, ci un atac direct la adresa „independenței BNR”. Este o logică fascinantă: independența instituției pare să fie, de fapt, un paravan magic în spatele căruia bancherii pot face orice, în timp ce populația plătește „zeciuiala” sub formă de dobânzi umflate.

Dacă ne luăm după probele care par a fi destul de consistente (căci nimeni nu dă amenzi de aproape un miliard de euro doar pentru a face conversație), ne aflăm în fața unui cartel mafiot clasic. Acești „cămătari cu gulere albe” și-au șoptit secrete la ureche, și-au coordonat cotațiile și, într-un gest de o generozitate inversă, au băgat mâna adânc în buzunarele românilor. Iar marele arbitru al pieței, Mugur Isărescu, în loc să fluiere fault, s-a ocupat personal de lustruirea ghețelor bancherilor.

Este de o ironie fină, aproape aristocratică, modul în care BNR ne explică, cu o ipocrizie demnă de cauze mai bune, că ROBOR-ul a crescut pur și simplu pentru că așa a vrut inflația și așa a decis „Manole” când a majorat dobânda-cheie. Dar dacă totul este atât de transparent și curat ca lacrima, de ce tremură chiloții de mătase pe bancheri la ideea unei investigații? De ce fuge BNR de colaborare ca dracul de tămâie?.

Răspunsul se află, probabil, în metafora instalațiilor sanitare: ROBOR-ul este conducta prin care bunăstarea se scurge neîncetat de la amărâții cu rate la bancă direct în seifurile acestui „club exclusivist” de speculanți. Isărescu pare mult mai preocupat să păzească integritatea acestei conducte de profit decât să verifice dacă nu cumva a fost „perforată” intenționat pentru a drena mai eficient economiile populației.

Într-o „țară normală” – acel tărâm mitic despre care ni se tot vorbește în campanii – un guvernator care se face scut pentru un cartel de cămătari bancari (posibil chiar contra cost, după cum sugerează gurile rele) ar fi trebuit să dea cu subsemnatul. Mai întâi ar fi fost un pelerinaj prin Parlament, urmat de o vizită de lucru la DNA, unde aerul de „patriarh înțelept” s-ar fi evaporat rapid sub lumina neoanelor de la interogatoriu.

Dar în România noastră, totul se rezolvă cu o binecuvântare de la „Patriarhul de la Cotroceni”. Românii cu credite rămân să achite nota de plată a acestui festin bancar, în timp ce Isărescu veghează cu sfințenie ca nu cumva vreo regulă a concurenței să strice afacerea băieților deștepți din sistemul monetar.

Așadar, ne înclinăm în fața geniului de la BNR, care a reușit performanța de a transforma o instituție fundamentală a statului într-o firmă de consultanță juridică pentru carteluri. Independența BNR a devenit, sub atenta supraveghere a lui Isărescu, garanția că nimeni nu va fi tras la răspundere pentru jaful organizat, atâta timp cât acesta se face cu manșete apretate și cu un discurs macro-economic plictisitor pe fundal. Amin!