googlef893e3fb2a08313f.html
Acasă Funny O stea, o speranță și o factură de 160.000 de euro: Ghidul...

O stea, o speranță și o factură de 160.000 de euro: Ghidul bucureștean de „sustenabilitate” birocratică

0
97
Volunteers walking dogs outside Paws & Hope Animal Shelter with dogs in fenced area and grand castle on hill behind
Volunteers walk dogs outside the Paws & Hope Animal Shelter with a large castle in the background

O stea, o speranță și o factură de 160.000 de euro: Ghidul bucureștean de „sustenabilitate” birocratică

Dacă ești cetățean al Sectorului 2, probabil te-ai obișnuit deja cu peisajul idilic de la granița cu Voluntari: o mână de cai prietenoși care nechează vesel în adăpostul Tei-Toboc, în timp ce, peste gard, vreo 3.500 de vecini bipezi se întreabă dacă apa potabilă și curentul electric sunt doar mituri urbane. Dar stați liniștiți, banul public este pe mâini bune – mai exact, pe mâinile celor 371 de angajați ai Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB), o instituție atât de eficientă încât are nevoie de 22 de posturi de conducere pentru a se asigura că iarba crește și căruțele dispar de pe domeniul public.

Meniul de lux: Lucernă de premiu internațional

Recent, Primăria Capitalei a decis că cei aproximativ 43-50 de căluți din adăpost merită un regim alimentar demn de campionii de la Ascot. Astfel, s-a lansat o licitație pentru lucernă în valoare de aproape 160.000 de euro (peste 800.000 de lei) pentru o perioadă de doi ani. Un calcul simplu ne arată că fiecare cal se bucură de o porție zilnică de 15 kg de lucernă „proteino-vitamino-minerală”, în timp ce în zona marginalizată Tei-Toboc, copiii defavorizați au nevoie de un proiect de „intervenții integrate” de 24 de luni doar pentru a fi identificați dacă sunt înscriși la școală.

Este fascinant să observi cum prioritățile se aliniază sub „Steaua Speranței”. Avem resurse financiare pentru a hrăni „vedetele” precum Speranța, Dănuț sau legendarul fugar Cappuccino, dar pentru cele 105 familii din zonă debranșate de la curent, soluția este încă în faza de „colectare de date detaliate” prin echipe mixte de asistenți sociali. În timp ce măgărușul Chester beneficiază de o potcoavă specială pentru a se deplasa, copiii din comunitate bat drumul pe jos, timp de 30 de minute, până la Școala Grigorie Ghica Voievod, deoarece transportul public este o „opțiune salvatoare de timp” inexistentă în acea peninsulă urbană.

O armată de directori pentru o mână de potcoave

Dar adevărata bijuterie a coroanei este structura ALPAB. Pentru a gestiona câteva lacuri, niște parcuri și acest sanctuar cabalin, instituția dispune de o organigramă care ar face gelos orice minister:

  • Un Director General, ajutat de doi Directori Generali Adjuncți și un Director Economic.
  • Compartimente de Audit Intern (să verifice dacă lucerna e bio?), Servicii Juridice, Resurse Umane și nelipsitul Birou de Relații Publice.
  • Și, preferatul plătitorului de taxe, un Serviciu Agrement și Ambarcațiuni care se ocupă, printre altele, de „sănătatea animalelor” și „evidența cabalinelor”.

Este reconfortant să știi că, în timp ce un cal precum Roibu a fost preluat malnutrit din Rahova, există undeva un Serviciu Achiziții Publice și Investiții care veghează ca nicio potcoavă să nu fie cumpărată fără un referat de necesitate bine fundamentat.

Speranța moare ultima (și costă mult)

Proiectul pentru copiii din Tei-Toboc are un buget de peste 14 milioane de lei, din care o parte considerabilă merge pe „resurse umane” – profesori, psihologi și coordonatori. În același timp, ALPAB cheltuie sume impresionante pentru a produce peste un milion de plante în serele proprii, asigurându-se că Bucureștiul are „decoruri florale diversificate”, chiar dacă în Baicului unii adulți nu știu să scrie sau să citească.

Adăpostul se numește „Steaua Speranței”, dar pentru plătitorul de taxe, speranța este că birocrația nu se va extinde și la porumbeii din Cișmigiu, căci atunci am avea nevoie de un „Director Adjunct pentru Aripi și Puf” și o licitație de semințe de cânepă de un sfert de milion de euro.

În concluzie, dacă vrei să vezi unde se duc banii tăi, mergi la Tei-Toboc. Intrarea e gratuită pentru vizitatori, dar nota de plată pentru lucerna de lux și salariile celor 371 de „îngrijitori” de lux ai sistemului este livrată, cu regularitate, prin taxele tale. Nechezați cu încredere, viitorul sună bine – sau cel puțin, este bine auditat intern.


Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.