În inima „orașului de cinci stele”, acolo unde excelența transilvăneană se întâlnește cu mirosul de cauciuc ars al mașinilor de presă, s-a inventat o nouă formă de turism juridic de mare viteză: „Ghicește cine te-a deconspirat!”. Protagonistul acestei piese de teatru absurd, care ar face orice dramaturg de avangardă să crape de invidie, este distinsul domn Adrian Groșan.
Domnul Groșan nu este un cetățean oarecare care își plimbă cățelul prin Parcul Central. Este, conform dosarelor, un personaj de o efervescență rară, un fin apreciator al vizitelor surpriză, bănuit că ar fi intrat cu pistolul peste oameni în casă. Un astfel de spirit aventuros, adus în fața instanței în cătușe și sub regim de arest preventiv, ar merita, într-o lume logică, o barieră groasă între el și cei care îndrăznesc să-i descrie faptele de vitejie. Dar Clujul nu este o lume logică; este o lume a „magiei” judiciare.
Intră în scenă magistratul Cârlan, un fel de „cupidon” al dosarelor penale, care a decis că relația dintre presă și lumea interlopă trebuie să treacă la nivelul următor: cel al intimității totale. Jurnaliștii de la Gazeta de Cluj, niște „fricoși” care țin inexplicabil de mult la integritatea lor fizică, au avut obrăznicia să folosească pseudonime. De ce? Din motive pur „estetice”, probabil, sau poate pentru că au observat că în breasla lor, mașinile au tendința nefericită de a se autoincendia sau de a se vandaliza după ce scrii despre cine nu trebuie.
Dar domnul judecător, cu o viziune panoramică asupra dreptului la hărțuire, a spus un „NU” hotărât anonimatului. Ce-i asta, joacă de-a v-ați ascunselea? Dacă tot scrieți despre un „interlop extrem de periculos”, măcar să știe și omul pe cine să caute pentru a cere „despăgubiri” morale. Probabil că, în viziunea instanței, un personaj care mânuiește pistolul are și el un suflet sensibil, iar procesul de vindecare nu poate începe până nu primește numele reale ale reporterilor, servite frumos, „pe tavă”, direct din arhiva redacției.
Această decizie revoluționară transformă sala de judecată dintr-un templu al dreptății într-un ghișeu de informații pentru clientela selectă a arestului preventiv. Este, practic, un serviciu de delivery juridic: „Ați scris despre noi? Perfect! Instanța vă livrează identitățile autorilor direct la domiciliu, proaspăt scoase de sub protecția legii”. Jurnaliștii clujeni au ajuns în situația de invidiat în care se tem de roba judecătorului mai mult decât de bâtele interlopilor. Și pe bună dreptate: un interlop te poate rata, dar o somație semnată de Cârlan te lovește direct în dreptul la siguranță și libertate.
Să spunem lucrurilor pe nume, fără pseudonim: prin astfel de hotărâri, justiția clujeană a intrat oficial în moarte clinică. Când statul devine cel mai eficient complice al celui care intimidează, putem declara deschis sezonul de vânătoare la reporteri. Bravo, Cluj! Ai reușit performanța de a face din libertatea presei un concept mai abstract decât metroul promis.
Dacă vrei să fii jurnalist de investigație în Ardeal, trebuie să ai nu doar condei, ci și un costum de azbest și, eventual, o identitate nouă la fiecare articol. Dar stai, că sistemul te va „vinde” oricum, pentru că ce poate fi mai înălțător pentru statul de drept decât o confruntare directă între un om cu o tastatură și unul care, conform acuzațiilor, nu se teme să intre peste tine în casă cu pistolul?. Justiția nu e doar oarbă; la Cluj, se pare că a început să și facă pe „sifonul” în fața interlopilor.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
