În vasta grădină zoologică a politicii dâmbovițene, unde speciile rare se nasc peste noapte în eprubetele unor laboratoare de experimente vechi de 30 de ani, a apărut un exemplar care sfidează orice clasificare biologică sau electorală: guraliva doamnă Gheorghiu. Descrisă drept o combinație stranie între un „ornitorinc” politic și un „filfizon” aflat într-o perpetuă căutare de atenție, doamna cu pricina a fost livrată poporului pe post de „salvator” de serviciu. Problema este că, în timp ce cercetătorii politici din umbră cred că experimentele lor încă mai funcționează ca pe vremuri, publicul începe să observe că „salvatorii” aceștia dau chix după chix.
Reforma ca misiune imposibilă: De la spitale la vicepremierat
Doamna Gheorghiu a reușit o performanță demnă de Cartea Recordurilor: a devenit vicepremier fără ca măcar un singur om din această țară să fi pus vreodată ștampila pe numele ei. Într-un guvern deja ticsit de vicepremieri (câte unul de la fiecare partid, pentru „echilibru”), postul doamnei a fost inventat pur și simplu pentru a-i oferi „greutate”.
Paradoxul este că doamna Gheorghiu a fost adusă special pentru a face reforme, deși în tot CV-ul ei nu se regăsește nicio urmă de așa ceva; singura ei legătură cu eficiența pare a fi faptul că „a făcut spitale”, nu reforme, la viața ei. Să pui un om care nu a înțeles niciodată mecanismul votului popular să reformeze statul este ca și cum ai pune un pește să predea cursuri de alpinism: multă agitație, zero rezultate.
Claude, scriitorul de serviciu și erorile de sistem
După aproximativ nouă luni de „muncă” asiduă, doamna vicepremier a ieșit la rampă cu un raport de activitate care ar face orice scriitor de ficțiune să crape de invidie. Surse avizate (sau pur și simplu oricine are un minim de discernământ) au observat imediat că documentul este, de fapt, un raport scris de Claude, o inteligență artificială care a muncit probabil mai mult decât întreg cabinetul doamnei.
Tragedia nu este că a folosit AI-ul, ci faptul că raportul pare să nu fi trecut prin mâinile niciunui om „cu două mâini și două picioare” care să-l ajusteze sau să-i elimine anomaliile. Când nu ai minte să dai un „prompt” corect sau să verifici ce a debitat algoritmul, ajungi să scoți pe gură perle care depășesc orice imaginație.
CFR, Metrorex și „Găurile Negre” binecuvântate
Momentul de maximă strălucire a doamnei „crețuline și senine” a venit atunci când a început să apere, cu o fervoare demnă de cauze mai bune, două dintre cele mai mari găuri negre ale economiei românești: CFR și Metrorex. Cu o nonșalanță dezarmantă, vicepremierul ne-a explicat că transportul public nu poate fi profitabil nicăieri în lume și că subvențiile masive sunt o stare de fapt naturală, ca răsăritul soarelui.
Dacă ar fi întrebat măcar un alt robot, pe Gemini de exemplu, doamna Gheorghiu ar fi aflat că transportul public din Madrid, Japonia sau Singapore nu doar că este eficient, dar este chiar profitabil. Mai mult, chiar și CFR-ul din Italia (echivalentul celui românesc) reușește să facă profit. Dar de ce să te încurci în detalii geografice sau economice când poți să debitezi anomalii cu zâmbetul pe buze, în timp ce companiile de stat înghit miliarde fără a oferi servicii decente?
Verdictul inteligenței artificiale
Culmea ironiei este că până și algoritmii par să o fi „citit” pe doamna vicepremier. Când a fost întrebat despre realizările ei, chiar și Gemini a punctat sec că doamna este „cunoscută pentru că a făcut un spital, nu reforme”.
În concluzie, rămânem cu o întrebare legitimă: dacă avem un vicepremier creat în laborator, care nu este votat de nimeni, care folosește AI-ul pentru a-și scrie rapoartele pline de erori și care crede că ineficiența este un standard global, nu ar fi mai ieftin să instalăm direct un server în clădirea Guvernului? Măcar factura la curent ar fi mai mică decât salariul și orgoliul unui „filfizon” politic.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
