Dietă de primar: De la resturi de carne pentru câini, la „halci” din bugetul public

Povestea ascensiunii lui Petre Iacob, cunoscut în cercurile de inițiați sub numele de „Pitre”, este varianta autohtonă a visului american, dar cu o aromă mult mai pregnantă de mezeluri și resturi de abator. Înainte de a ajunge să gestioneze destinele și bugetele de milioane de euro ale orașului Popești-Leordeni, Pitre a urmat o „școală a vieții” extrem de specifică: el era șoferul care transporta resturile de carne destinate câinilor de pază ai lui Nuțu Cămătaru. Această etapă de ucenicie nu a fost doar o simplă slujbă, ci fundamentul unei cariere politice „inventate” de însuși liderul interlop.

Se pare că experiența de a hrăni fiarele din curtea mentorului său l-a pregătit perfect pe Pitre pentru provocările administrației publice. Dacă poți gestiona cu succes livrările de oase într-o mașină de mezeluri, cu siguranță poți gestiona și „halcile” generoase din bugetul local, distribuindu-le cu aceeași precizie către interesele care te-au promovat. Nuțu Cămătaru a dezvăluit public cum l-a transformat pe Pitre din simplu executant în „produs politic”, oferindu-i nu doar o direcție în viață, ci și primul magazin și primii 10.000 de dolari pe care viitorul edil i-a văzut vreodată.

Relația dintre cei doi a fost atât de strânsă încât se spune că dependența lui Iacob era aproape biologică: acesta „trăgea două aeruri în piept, iar al treilea era Nuțu”, sugerând că actualul primar nu putea face nicio mișcare – sau chiar să respire – fără aprobarea protectorului său. Această loialitate de „băiat de mingi” a fost mutată ulterior, cu tot cu nravurile de stradă ale anilor ’90, direct în birourile luxoase ale primăriei.

Astăzi, Popești-Leordeni a devenit un adevărat „paradis al mafiei imobiliare”, unde urbanismul sălbatic și autorizațiile de construire se dau „pe ochi frumoși”, respectând aceleași reguli de clan învățate în perioada livrărilor de carne. Pitre a demonstrat că poți spăla trecutul, poți schimba duba cu un costum elegant și poți înlocui resturile pentru câini cu autorizații de milioane, dar stilul mafiot de gestionare a comunității rămâne neschimbat. Cetățenii asistă astfel la o dovadă tragică de „putregai politic”, unde cel care odinioară căra mâncarea la câini acum dictează cum și unde se poate construi, totul sub atenta supraveghere a rețelelor care l-au „inventat”.