A fost odată ca niciodată, într-o țară în care „se vedea și se simțea” că trăim bine, un duo dinamic cum n-a mai văzut istoria finanțelor și a medicinei militare. Unul, Florin Cîțu, premierul care vedea cifrele doar prin ochelari de „Superman”, și celălalt, Valeriu Gheorghiță, strategul de cursă lungă care a coordonat o campanie de vaccinare atât de eficientă, încât acum o plătim cu toții până ne piere cheful de zbor.
Povestea noastră atinge apogeul astăzi, când s-a aflat că România are de dat companiei Pfizer suma modică de peste 3,4 miliarde de lei. Nu, nu este prețul fericirii, ci prețul unor contracte semnate cu entuziasmul unui copil lăsat singur în magazinul de dulciuri cu cardul părinților. Conform surselor, domnii Cîțu și Gheorghiță au avut o viziune atât de grandioasă, încât au „omis” să-i informeze chiar și pe miniștrii Sănătății de la acea vreme despre obligațiile financiare pe care le asuma țara. Vlad Voiculescu susține acum că datoriile s-au născut „fără ca eu să fiu măcar informat înainte ca obligația României de a cumpăra să devină certă”. Practic, s-a semnat totul cu un gest de „lasă că știm noi mai bine”, în timp ce restul echipei se uita la știri să afle ce a mai cumpărat România.
Și ce a cumpărat? Atât de multe doze încât am fi putut vaccina și populația de pe Marte, plus câteva colonii de pinguini. Dar partea cea mai frumoasă a acestui pamflet administrativ este dobânda. În timp ce românul de rând se chinuie cu ratele la bancă, „geniul” din spatele acestor contracte a generat o factură de penalități de aproximativ 100.000 de euro pe zi. Da, ați citit bine: în fiecare zi, în timp ce domnul Cîțu probabil face postări despre economia duduie, statul român pierde o vilă de lux doar din dobânzi pentru că cineva s-a crezut mai deștept decât juriștii de la Pfizer.
Dar stați, că nu e tot! Când Pfizer a văzut că în România „negocierea” înseamnă să ignori notificările, a trecut la fapte. Rezultatul? Executarea silită a statului român prin ROMATSA. Am ajuns în situația hilară și tragică în care banii care ar fi trebuit să asigure dirijarea avioanelor sunt vizați de popriri prin EUROCONTROL. Practic, domnii Cîțu și Gheorghiță au reușit performanța unică de a pune „sechestru pe cer”. Deși ni se promite că traficul aerian e sigur, imaginea unui avion care trebuie să plătească „taxă de Pfizer” înainte de decolare nu e departe de realitatea administrativă creată de acești vizionari.
Unde a fost actualul ministru, Rafila, în toată această tărășenie? Sursele spun că ar fi putut închide litigiul la jumătate din preț în 2023, dar a preferat, probabil, să vadă cum crește muntele de datorii. În loc de renegociere, am ales varianta „mândriei naționale” care ne costă miliarde.
În timp ce se caută vinovații și se aruncă responsabilitatea de la un minister la altul, cetățeanul de rând rămâne cu o întrebare simplă: cine va plăti nota de plată finală? Răspunsul e deja cunoscut: tot noi, contribuabilii, cei care nu am fost consultați când „Superman” și „Colonelul” s-au hotărât să salveze planeta cu banii de pensii și autostrăzi ai României.
Bravo, băieți! Ați reușit să scrieți cea mai scumpă pagină din istoria achizițiilor publice. Data viitoare când mai vreți să faceți „shopping” pe banii statului, poate încercați ceva mai ieftin, cum ar fi, de exemplu, niște bun simț administrativ. Până atunci, ne uităm spre cer și sperăm că măcar norii nu sunt sub poprire.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
