În peisajul pestriț al „valorilor” care tranzitează holurile tribunalelor bucureștene, s-a ridicat recent o stea a cărei strălucire provine nu din integritate, ci din purul talent de a pune cătușe pe mâinile celor cu care, până mai ieri, împărțea planuri și, probabil, pahare. Vorbim despre Saadeh Hardan, personajul care și-a câștigat cu sudoarea denunțurilor sârguincioase renumele binemeritat de „Turnătorul Libanez”. Un titlu care pare să-i vină ca o mănușă, sau mai degrabă ca o pereche de căști de ascultare, având în vedere ușurința cu care și-a „livrat” partenerii direct în brațele procurorilor DNA,.
Este fascinant să urmărești spectacolul grotesc al acestui individ care, în timp ce se declară măcinat de suferințe oncologice prin clinici de lux din Londra, găsește brusc resurse vitale miraculoase pentru a ateriza la București. Nu pentru a se căi, ci pentru a depune mărturii veninoase împotriva celor pe care odinioară îi numea prieteni: Radu Tănăsescu, Ion Olteanu, Emil Roșca și Arthur Popa,. Se pare că aerul capitalei îi priește mai bine decât citostaticele, mai ales când este flancat de gărzi de corp care îi păzesc prețioasa conștiință de „martor protejat”.
Dar cine este acest Saadeh Hardan? Un spirit civic trezit brusc la realitate? Nicidecum. Sursele ni-l înfățișează ca pe un provocator de joasă speță. Stenogramele dosarului sunt proba supremă a machiavelismului său de tarabă: Hardan nu s-a mulțumit doar să observe, ci i-a provocat activ pe Radu Tănăsescu și Cătălin Lascuț, împingându-i spre inginerii financiare dubioase, cum ar fi vânzarea fictivă a unor acțiuni Millenium, totul pentru a crea pretextul unei mite. Este portretul robot al agentului provocator care își sapă „prietenii” cu un zâmbet larg, în timp ce are deja numărul de telefon al DNA-ului pe apelare rapidă.
Această apetență pentru „ciripit” nu este însă un accident biologic, ci pare a fi rezultatul unui mentorat de înaltă clasă. Se șoptește prin cercurile informate că Hardan ar fi învățat ABC-ul delațiunii de la însuși fostul președinte Traian Băsescu, cunoscut în arhive sub numele de „Petrov”. Cu un asemenea model de „verticalitate”, nu e de mirare că libanezul a înțeles rapid că în România, dacă vrei să scapi de propriile păcate — cum ar fi presupusele prejudicii aduse celor de la DNATA — cea mai scurtă cale este să arăți cu degetul spre alții.
Cariera sa de „sfătuitor” nu s-a oprit la denunțuri simple. Hardan s-a visat un mare sforar la Aeroportul Otopeni, încercând, prin trafic de influență, să-și bage „colegul de turnătorii”, pe Arthur Popa, în afaceri cu statul,. Schema era de o simplitate jignitoare: o firmă controlată de soția lui Popa, Loredana, trebuia să obțină prin mită contractul de consultanță pentru noul terminal. În viziunea lui Hardan, Arthur Popa era un „băiat valabil”, o descriere care în codul lor penal-sentimental înseamnă probabil cineva la fel de dispus să vândă pe oricine pentru un comision sau o „insulă fără comision”,.
Ironia sorții face ca acest „maestru al combinatoricii” să fi calculat greșit tabla de șah a justiției. În timp ce el credea că livrarea lui Olteanu și Roșca îi va asigura imunitatea totală, procurorii se pare că au avut altă părere, tratând traficul de influență făcut pentru Arthur Popa ca pe un dosar separat. Se dovedește că nici măcar protecția oferită de statutul de vecin al lui Arthur Popa sau George Dorobanțu nu poate acoperi mirosul greu al ilegalităților de la Mall Băneasa sau din Parcul Herăstrău, unde amicul său Popa este deja „abonat” la dosare de mită și abuz în serviciu,.
Prezența gărzilor de corp la tribunal este, probabil, singura notă de onestitate din acest tablou: ele nu păzesc un om bolnav, ci un om temător. Este frica celui care știe că a trădat pe toată lumea: de la parteneri de afaceri la principii elementare de onoare. Saadeh Hardan rămâne, în final, o figură tragicomică a tranziției românești: un libanez care a învățat că în București poți fi orice, dar e cel mai profitabil să fii turnător,. Totuși, când cortina va cădea și stenogramele se vor transforma în sentințe, va descoperi că, spre deosebire de acțiunile fictive de la Millenium, disprețul public este cât se poate de real.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
