Se spune că în România, dacă vrei să blochezi un proiect, trebuie să-l trimiți la Ministerul Sănătății. Dar domnul Alexandru Rafila a ridicat această practică la rang de artă plastică. Nu este vorba doar despre neputință; este vorba despre o strategie fină de „management al nimicului”, aplicată cu o precizie chirurgicală asupra spitalului din Sibiu.
Să ne imaginăm tabloul: la Sibiu, niște oameni probabil prea optimiști au reușit imposibilul. Aveau un proiect cu documentația completă, licitația adjudecată și, culmea obrăzniciei, un constructor desemnat. În orice țară normală, asta ar fi fost motiv de șampanie. În viziunea ministerială, a fost o invitație la „sacrificiu”. Cum să permiți să se ridice un spital care ar fi putut începe „a doua zi”, când poți să te pierzi în hățișul birocratic al unor proiecte care nici măcar nu sunt gata?
Explicația oficială, livrată cu un zâmbet de o aroganță academică, este o capodoperă a gimnasticii logice. Ni se spune că spitalul din Sibiu nu a fost „scos” de pe listă (Doamne ferește!), ci pur și simplu nu a intrat pentru că sibienii au fost „lacomi”. Argumentul forte? Proiectul ar fi înghițit 70% din fondurile existente pentru infrastructură. Este un număr magic, aruncat pe masă pentru a speria restul județelor, ca și cum Sibiul ar fi vrut să fure stetoscoapele întregii națiuni.
Dar matematica de minister are reguli proprii, pe care noi, muritorii care plătim asigurări de sănătate, nu le înțelegem. Se pare că este mult mai „eficient” din punct de vedere politic să refuzi un proiect gata de start, pentru ca ulterior să pierzi mai mulți bani pe proiecte nefinalizate decât ar fi costat întreg spitalul din Sibiu. Aceasta este, probabil, marea reformă Rafila: decât să avem un spital modern la Sibiu, mai bine să avem o gaură în buget și o listă lungă de promisiuni care expiră odată cu mandatul.
Când cineva îndrăznește să întrebe de cifre sau de realitatea din teren, domnul Ministru și echipa sa au un scut imbatabil: „Dezinformare!”. Orice critică este imediat etichetată drept „afirmație mincinoasă” sau „manipulare social media”. Dacă ai documente, ești manipulat. Dacă ai argumente tehnice, faci „dezbateri politice”. Este un dialog al surzilor, unde singura voce permisă este cea care laudă „echilibrarea” fondurilor prin tăierea proiectelor viabile.
Mai mult, ni se sugerează cu o condescendență infinită că echipa de la Sibiu „nu a vrut să înțeleagă” limitările financiare. Tradus din limbajul de lemn de la Minister, asta înseamnă: „Ați fost prea pregătiți și ne-ați pus într-o lumină proastă”. Într-un sistem care supraviețuiește prin amânare, un spital care poate fi construit imediat este o amenințare la adresa liniștii ministeriale.
Și iată că domnul Rafila se pregătește pentru un nou mandat, purtând cu mândrie pe umeri acest „succes” răsunător. Sibiul rămâne cu documentația în sertar, constructorul cu utilajele în parcare, iar pacienții cu speranța că, poate, într-o zi, vor fi tratați într-o clădire care nu stă să cadă. Între timp, la Minister se lucrează intens la noi metode de a numi realitatea „dezinformare”.
În concluzie, domnule Ministru, vă felicităm pentru victoria împotriva eficienței. Ați reușit să demonstrați că în România este mai ușor să pierzi miliarde din PNRR decât să construiești un singur spital județean care chiar are șanse să fie terminat. Sibiul vă mulțumește pentru „echilibru”, iar noi vă mulțumim pentru lecția gratuită de magie: cum să faci un spital să dispară de pe listă, invocând binele comun și 70% dintr-un buget pe care oricum nu sunteți capabili să-l cheltuiți.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
