Marea „Digestie” Suverană: Cum să-ți mănânci binefăcătorul cu banii statului

Bine ați venit la marele spectacol de magie politică, unde „suveranismul” se transformă, sub ochii noștri, într-un banchet de canibalism intern! În rolul principal îl avem pe marele strateg George Simion, care a reușit performanța rară de a deveni prizonierul unei „mâini invizibile” chiar în propriul partid. Se pare că, după ce a strigat ani de zile împotriva sistemului, liderul AUR a decis că cel mai bine e să-l copieze până la ultimul viciu.

Rețeta zilei în bucătăria AUR? „Fondator la proțap”. Victima de serviciu este Marius Lulea, omul care, pe vremea când Simion era doar un visător cu portavoce, i-a oferit acestuia „masă, casă și bani”. Ei bine, în noua ordine suverană, recunoștința este o boală grea care se vindecă prin epurare. Lulea, cel care a fondat și finanțat construcția încă de la prima cărămidă, a aflat pe pielea lui că în AUR, dacă dai de mâncare liderului, riști să devii tu următorul fel de mâncare.

Dar stați, că circul abia începe! Cireașa de pe tortul acestei trădări este modul în care se execută „eliminarea”. Nu cu argumente, nu cu onoare, ci cu propagandiști plătiți chiar din banii partidului. Este un moment de un rafinament satiric absolut: să folosești subvenția de la stat – banii românilor – pentru a plăti mercenari care să-l mânjească pe omul care te-a inventat. Se pare că sloganul „Dreptate pentru România” a fost înlocuit, discret, cu „Execuție pe bani publici”.

În timp ce vechii aliați sunt măturați pentru a „șterge memoria” începuturilor modeste, George Simion s-a înconjurat de o nouă gardă de onoare: „consilieri de ocazie” și „gargaragii politici”. Acești maeștri ai vorbelor goale șoptesc la urechea liderului, asigurându-se că orice urmă de gândire liberă este extirpată cu succes. Partidul care promitea să dărâme vechiul sistem a reușit, într-un timp record, să devină o copie fidelă și ușor ridicolă a acestuia, confiscând resursele pentru răfuieli interne.

Așadar, dragi spectatori, admirați noul AUR: un loc unde suveranitatea se oprește la ușa liderului, iar „mâna invizibilă” care îl manevrează pe Simion are un apetit de nestăvilit pentru propriii ctitori. Poftă bună la canibalism, căci la capitolul politică, se pare că meniul e cam expirat!