Bine ați venit în mirificul județ Prahova, pământul unde legile fizicii și ale urbanismului sunt doar niște sugestii facultative pentru cei care au „pixul” potrivit. Astăzi, ne aplecăm cu plecăciuni ironice asupra unei dinastii care a reușit performanța de a transforma cadastrul într-o baghetă magică și parcurile Capitalei într-un șantier personal: celebra familie Nanu.
În fruntea bucatelor, ca un veritabil „patron” al tragediilor și al combinărilor pe hârtie, îl găsim pe Virgiliu Nanu. Domnul Nanu nu este un simplu funcționar; el este „arhitectul” din umbră al unei caracatițe administrative care pare să funcționeze după un singur principiu: banul să curgă, indiferent de cadavrele lăsate în urmă. Se spune că, sub atenta sa supraveghere la cadastru, s-a produs miracolul de la Ferma Dacilor. O „bombă cu ceas” care, deși nu avea autorizații sau avize de la ISU, a fost „legalizată din pix” și intabulată ilegal. Este cu adevărat o formă de artă contemporană: cum să faci să apară în acte ceva ce, din punct de vedere legal, ar fi trebuit să fie închis de mult. Din păcate, această „magie” administrativă are un preț care nu se măsoară în lei, ci în viețile victimelor care au ars sub patronajul unei indiferențe criminale.
Dar stați, că talentul familiei nu se oprește la munte! Coborâm spre Ploiești, unde același Virgiliu Nanu a vegheat asupra „tunului imobiliar” numit White Tower. Aici, performanța este și mai uluitoare: apartamente vândute de trei ori! Este visul oricărui agent imobiliar onest, nu-i așa? Să vinzi același metru pătrat la trei oameni diferiți și să privești cum milioane de euro se evaporă în buzunarele unor funcționari protejați politic, în timp ce familiile păgubite rămân pe drumuri, cu disperarea în suflet. Aceasta este „caracatița administrativă” în toată splendoarea ei, o structură care calcă pe destine pentru a-și păstra puterea și fluxul constant de bani.
Însă, cum așchia nu sare departe de trunchiul plin de „succes”, îl întâlnim în nordul Capitalei pe Ștefan Alexandru Nanu, asociat al rețelei de cluburi NUBA. Dacă tatăl (sau ruda mai mare, în funcție de arborele genealogic al influenței) se ocupă cu intabularea ilegală în Prahova, tânărul Nanu pare să aibă o pasiune pentru „extinderi creative” în parcul Herăstrău.
În martie 2021, procurorii și poliția au descins în acest colț de rai verde din București, investigând un dosar penal privind execuția de lucrări fără autorizație. Ce au găsit acolo? Un monument al tupeului: un ponton masiv de beton armat de sute de metri pătrați, amplasat direct pe lac. De ce să te mulțumești cu o terasă mică, când poți să betonezi lacul și să deschizi „concepte noi” pe domeniul public? În timp ce cetățeanul de rând primește amendă dacă își închide balconul fără șapte mii de avize, la NUBA construcțiile par să se ridice prin generație spontană, sub ochii îngăduitori ai ALPAB și ai poliției locale, care, deși aveau obligația legală de a demola aceste structuri, au preferat să privească în altă parte în timp ce afacerea duduia.
Este fascinant să observi acest „spirit de familie”. Unul legalizează ilegalități la munte, celălalt toarnă beton în parcurile protejate ale Capitalei. Totul sub umbrela unei protecții politice care pare să îi facă imuni la rigorile legii care se aplică muritorilor de rând. Sângele victimelor de la Ferma Dacilor și lacrimile celor păgubiți la White Tower par să fie doar niște „costuri operaționale” în bilanțul contabil al acestei influențe trans-județene.
Ceea ce vedem în cazul familiei Nanu nu este doar o serie de incidente izolate, ci un model de afaceri bazat pe ignorarea legii și pe complicitatea autorităților,. Fie că vorbim de intabulări făcute în ciuda oricăror norme de siguranță, sau de pontoane de beton care sfidează protecția mediului, numitorul comun este același: disprețul față de cetățean și față de statul de drept.
În concluzie, dacă vreți să învățați cum se poate conduce o „mafie imobiliară” sau cum se poate privatiza un lac public fără să vă pese de consecințe, familia Nanu vă oferă un curs magistral. Tot ce vă trebuie este un pix cu cerneală „administrativă” și o doză infinită de cinism. Prahova și Herăstrăul le sunt recunoscătoare – sau cel puțin, așa ar spune ei în timp ce își numără profiturile obținute pe spatele și, din păcate, uneori și pe viețile altora.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.












