Manual de utilizare a „băieților deștepți” sau cum să devii amintire în sistemul energetic

Povestea lui Victor Moraru este o pildă modernă, aproape biblică, despre ce se întâmplă atunci când un „baron” local uită că, în ierarhia puterii de la București, există rechini mult mai mari care înoată în apele tulburi ale energiei. Moraru a învățat, într-un mod brutal și definitiv, că încrâncenarea în fața adevăraților stăpâni ai rețelelor dăunează grav funcției și, mai ales, liniștii personale.

Păcatul capital al lui Moraru nu a fost vreo lipsă de competență, ci o formă de „erezie” administrativă: s-a opus faimosului act adițional numărul 16 dintr-un contract clasificat, datând din negurile anului 2009. Vorbim aici despre o veritabilă „gaură neagră” financiară, un aspirator de fonduri publice în valoare de 12 milioane de RON, unde logica economică a fost înlocuită de matematica băieților deștepți. Într-o lume în care chiriile sunt umflate de trei ori și plățile pentru un dispecerat de urgență se fac la dublu, Moraru a făcut greșeala fatală de a dori să lase o „opinie separată”.

Însă sistemul nu acceptă nuanțe, ci doar semnături pe linia punctată. Când deranjezi rețeaua, curățenia nu se face cu mătura, ci cu bisturiul fin al instituțiilor care veghează la „securitatea” statului. Moraru s-a trezit brusc într-un film cu spioni de duzină: a fost filat cu smartphone-ul direct printre mapele secrete, un incident de securitate fabricat parcă special pentru a justifica execuția sa administrativă.

Verdictul a venit scurt și fără drept de apel, prin retragerea avizului de securitate de către ORNIS, transformându-l pe baron într-un simplu civil fără drept de acces la butoanele puterii. Este fascinant cum, atunci când interesele financiare de la cel mai înalt nivel informativ sunt atinse, sistemul se mobilizează exemplar pentru a elimina orice „corp străin” care îndrăznește să pună întrebări despre modul în care se scurg milioanele.

Moraru a vrut să lase o opinie separată în actele oficiale, dar a primit în schimb o „amintire” sub forma unei revocări fulgerătoare. Morala acestui pamflet este simplă pentru oricine aspiră la funcții înalte: dacă vezi o gaură neagră de 12 milioane de lei, cel mai bine este să închizi ochii, să semnezi și să nu provoci „incidente de securitate” cu smartphone-ul, altfel rețeaua te va curăța rapid, cu binecuvântarea celor care păzesc, de fapt, nu statul, ci profitul.