În noaptea de 20 spre 21 iulie 2026, natura și neatenția umană au decis să organizeze un spectacol pirotehnic de proporții în largul localității Sfântu Gheorghe. Protagonista? Nava Gas Lisbon, un gigant sub pavilion liberian care transporta modesta cantitate de 3.790 de tone de propan. Când ai la bord o mică bombă atomică gata să transforme Marea Neagră într-un jacuzzi clocotit, te-ai aștepta ca flota de salvare a statului să țâșnească din porturi ca dopul de șampanie.
Dar, surpriză! În timp ce marinarii de pe Gas Lisbon se rugau în plutele de salvare, cerul s-a luminat nu de girofarurile ultra-tehnologizate ale IGSU, ci de profesionalismul „rudelor sărace” de la ARSVOM și de navele Gărzii de Coastă. Navele Apollo și Artemis au scos cei 17 oameni din ghearele focului, demonstrând că poți salva vieți și fără să ai pe etichetă prețul unui mic principat european.
Și totuși, o întrebare plutește pe apă mai ceva ca propanul: unde au fost navele multirol SAR și FiFi ale IGSU? Acele mândreți de oțel, botezate strategic SAR MAI 0102 și FiFi MAI 0101, achiziționate cu „doar” 45 de milioane de euro. Răspunsul este de un umor negru absolut: în timp ce marea ardea la Sfântu Gheorghe, navele noastre de ultimă generație se odihneau la mal, în Șantierul Naval Mangalia. Probabil făceau tratamente cosmetice cu vopsea anticorozivă, ferite de stresul valurilor.
Investiția este, teoretic, impresionantă. Avem nave care pot stinge incendii la platforme maritime, pot evacua răniți și pot înfrunta cele mai crunte condiții. Practic, avem niște bibelouri de lux legate la cheu. Motivul? Clasica poveste românească: am cumpărat pianul, dar am uitat să angajăm pianistul. Din cele 128 de posturi necesare pentru Detașamentul Special Naval al ISU „Dobrogea”, în martie 2026 erau ocupate doar 39. Mai mult, niciun militar nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi comandant de navă.
Este un tablou de un absurd kafkian. Statul român a cheltuit zeci de milioane de euro pe tehnologie de vârf, dar navele sunt atât de „operative” încât, pentru a ajunge la Mangalia pentru mentenanță, au avut nevoie să fie remorcate din cauza lipsei de personal calificat. Imaginați-vă ironia: nava de salvare are nevoie de salvare pentru a ieși din port.
În noaptea cu pricina, pericolele erau reale: explozie, poluare, derivarea navei către rute comerciale. Norocul nostru a fost că incidentul s-a produs la o distanță sigură de coastă, iar ARSVOM-ul nu a așteptat după organigrama IGSU pentru a-și face treaba.
Așadar, avem o flotă de intervenție care intervine spectaculos doar în comunicatele de presă și la fotografiile oficiale de la recepție. Cele 45 de milioane de euro stau cuminți la umbră, în timp ce siguranța maritimă a României se bazează pe vechile nave care încă mai au oameni la timonă. Rămâne să ne întrebăm: data viitoare când „va arde marea”, vom trimite tot un remorcher civil să păzească dezastrul, sau vom reuși să găsim un căpitan care să știe unde este cheia de la contactul bibelourilor din dotarea MAI?
Până atunci, dormiți liniștiți! Navele IGSU sunt în siguranță totală. Sunt la adăpost, în șantier, departe de orice pericol de a fi folosite conform misiunii pentru care au fost plătite.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
