Se spune că drumul spre succes este pavat cu bune intenții, dar pentru Augustin Oancea, drumul spre vârful piramidei financiare din România a fost pavat, la propriu, cu tălpi și șireturi pe care le vindea cu sârguință în magazinele sale de pe întreaga Vale a Prahovei. Deși pregătirea sa academică este de inginer, „specializarea” sa de suflet a rămas comerțul, o artă pe care a exersat-o încă din băncile facultății, când imperiul său se măsura în perechi de încălțăminte și nu în profituri de miliarde.
Momentul de iluminare a venit în anul 2001, când Augustin a înțeles un adevăr fundamental: este mult mai profitabil să vinzi „căldura” celor care merg în pantofii tăi decât încălțămintea propriu-zisă. Astfel, a decis să lase în urmă lumea modei pentru cea a produselor petroliere, fondând Tinmar. Cu o modestie demnă de un erou de baladă, domnul Oancea a declarat mereu că a reușit fără niciun „sprijin politic”, într-o epocă în care piața energiei se deschidea de obicei doar pentru cei care aveau cheile potrivite la ușile guvernului. Strategia sa a fost simplă: „acumularea de stocuri” și multă răbdare, până când mica afacere de 17 milioane de euro din 2007 a explodat într-un gigant energetic.
Astăzi, cel de-al 21-lea cel mai bogat român, cu o avere de peste 310 milioane de euro, pare să fi uitat de praful din Câmpina pentru a respira aerul condiționat din propriile sale proprietăți din Dubai. Se pare că „regele pantofilor” a descoperit că nisipul din Emirate este mult mai fin, deținând acolo un portofoliu impresionant de circa 200 de proprietăți de lux. Când facturile românilor cresc, ele se transformă, printr-o alchimie modernă, în apartamente în Jumeirah First, demonstrând că „viitorul este verde” – mai ales verdele bancnotelor care circulă prin conturi offshore din Cipru.
Însă geniul său comercial a strălucit cel mai tare în cadrul „valsului circular” al megawaților, descoperit recent de procurori. Rețeta este demnă de un maestru al iluzionismului: companiile din grup (Eye Mall, Solprim) iau energie de pe bursa spot la prețuri mici, o pasează la Tinmar Energy, care o vinde la Lord Energy, pentru ca, în final, energia să se întoarcă la „bază” la un preț de zece ori mai mare. Această „ciorbă reîncălzită”, cum o alintă ironic echipa sa de comunicare, a lăsat statul român cu un „gust” amar și un prejudiciu de peste 100 de milioane de lei din schema de compensare.
Nici spiritul de „bancher de ocazie” nu îi este străin. Augustin a demonstrat o generozitate rară când l-a împrumutat pe un anume cetățean Nicolaie cu 165 de milioane de euro, doar pentru a-i cere, la scadență, o „mică” recunoștință de peste 200 de milioane de euro. Se pare că în universul lui Oancea, dobânda este ca talpa pantofului: cu cât e mai groasă, cu atât mergi mai departe în clasamentul Forbes. Augustin Oancea rămâne, astfel, exemplul suprem al antreprenorului care știe să „încalțe” pe toată lumea, de la consumatorul casnic până la bugetul statului, asigurându-se că, indiferent de criză, el pășește mereu pe un covor de aur.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
