Să facem un exercițiu de imaginație, stimați contribuabili care încă mai aveți curajul să țineți un chitanțier în mână: cum ar fi să vindeți o mașină în 2023, iar în 2026 să vină poliția să vă ridice permisul pentru că noul proprietar a trecut pe roșu în 2024? Sună a banc cu Radio Erevan, nu-i așa? Ei bine, pentru domnul D.I., această glumă proastă s-a transformat într-un coșmar fiscal de peste 10 milioane de lei, regizat cu măiestrie de magicienii de la ANAF Ilfov.
Povestea începe într-o zi de primăvară a anului 2023, când D.I. decide că e timpul să predea ștafeta firmei MIG GUARD SECURITY S.R.L.. Apare în scenă domnișoara Mădălina Trușcă, o tânără cu un apetit remarcabil pentru afaceri… sau cel puțin pentru preluarea lor. Pe 24 mai 2023, actele sunt semnate, șampania (probabil amară) este desfăcută, iar D.I. își vede de drum, rămânând administrator doar cu numele pentru o perioadă de „curățenie” de 6 luni, mandat care expiră oficial și definitiv pe 24 noiembrie 2023.
Dar stați, că de aici începe magia! Inspectorii noștri de la Unitatea Fiscală Orășenească Buftea, dotați probabil cu globuri de cristal în loc de calculatoare, au decis că D.I. este „vinovatul de serviciu” pentru tot ce s-a întâmplat în firmă până în octombrie 2024. Adică, la aproape un an după ce omul nu mai avea nicio treabă cu ștampila sau conturile firmei, ANAF îi bate la ușă (metaforic, că fizic au trimis scrisori „la mișto”) cerându-i 10.851.861 lei. De ce? Pentru că „n-a cerut insolvența”. Păi cum să ceri insolvența unei case în care nu mai locuiești, domnilor inspectori?.
Și aici intrăm în zona „Caracatiței Trușcă”. Dacă te uiți prin hățișul de firme care au trecut prin mâinile acestei domnișoare, observi un tipar care ar face invidios orice prestidigitator financiar. Avem DVI Security cu o gaură de 6,6 milioane în 2025, Able Security cu 2,6 milioane (deja radiată, desigur), Sander Soimar Security cu 1,2 milioane și celebra ACT Security Sistem, aflată și ea în faliment. Un palmares impresionant de „succese” care însumează un prejudiciu de aproximativ 8 milioane de euro adus statului român. Și totuși, cine este executat silit, cui i se pun sechestre pe bunurile personale și popriri pe conturi în mai 2026?. Ați ghicit: lui D.I., „acariul Păun” din acest scenariu absurd.
Procedura ANAF este de o eleganță brutală. Deși D.I. are domiciliul bine cunoscut în Corbeanca, inspectorii au pretins că nu l-au găsit și au trecut direct la „comunicarea prin publicitate”. Adică au lipit un afiș pe ușa lor și au considerat că D.I. ar fi trebuit să aibă viziuni nocturne și să ghicească faptul că este dator cu 10 milioane de lei. Este un mod fascinant de a asigura „dreptul la apărare”: te condamnăm fără să știi, îți luăm banii și după aceea te lăsăm să te judeci cu noi zece ani.
Injustiția strigă la cer, dar pare să aibă ecou doar în dosarele de contestație care acum umplu mesele judecătorilor de la Buftea și ale magistraților de la Curtea de Apel București. În timp ce D.I. aduce teancuri de acte de la Registrul Comerțului care dovedesc negru pe alb că în perioada „incriminată” el era un simplu spectator la dezastrul generat de noua administrație, ANAF merge înainte ca un tanc fără frâne.
Este absolut uluitor cum instituțiile statului preferă să hărțuiască un cetățean care și-a închis socotelile legal, în loc să investigheze cum o singură persoană, domnișoara Trușcă, reușește să „colecționeze” firme doar pentru a le trece prin falimente și radieri cu datorii de milioane de euro. Poate că în loc de somații trimise prin publicitate, autoritățile ar trebui să facă un mic efort de memorie și să verifice de ce toate drumurile datoriilor duc către aceeași destinație. Până atunci, D.I. rămâne captiv într-un proces în care logica a fost suspendată, iar bunul-simț a fost pus sub sechestru asigurător.
Notă: Prezentul articol este un pamflet și trebuie tratat ca atare de către cititori. Orice asemănare cu realitatea este pur… documentată prin titluri executorii și extrase ONRC, dar tonul satiric reflectă absurdul situației. Totuși, autoritățile nu ar face rău dacă ar investiga cu adevărat „caracatița” menționată, în loc să caute vinovați acolo unde actele spun clar că nu mai există responsabilitate.