Într-o țară în care majoritatea antreprenorilor se luptă cu birocrația și facturile la utilități, există un om care a transformat curentul electric într-o formă de artă abstractă și profitabilă: Augustin Oancea. Fost vânzător de pantofi și haine pe întreaga Vale a Prahovei, inginerul Oancea a înțeles rapid că, dacă vrei să ajungi în vârful piramidei, nu trebuie să vinzi tălpi, ci trebuie să vinzi „căldura” celor care merg în ele. Astăzi, cel de-al 21-lea cel mai bogat român, cu o avere de 310 milioane de euro, ne demonstrează că megawatul este cel mai bun prieten al omului, mai ales când este „rotit” corect prin firmele grupului Tinmar.
Geniul lui Oancea nu se oprește la tradingul de energie, ci strălucește cu adevărat în relația sa de dragoste (financiară) cu instituțiile statului român. În timp ce procurorii și polițiștii Direcției de Investigare a Criminalității Economice (DICE) îi „vizitează” sediile în cadrul Operațiunii Jupiter 4, acuzându-l de înșelăciune și spălare de bani, domnul Oancea continuă să fie „magnetul” contractelor publice. Este o ironie fină, demnă de un scenariu de film: statul te investighează cu o mână, dar îți semnează cecuri de zeci de milioane de euro cu cealaltă.
Lista „trofeelor” adunate în portofoliul Tinmar este de-a dreptul amețitoare. În mai 2024, în timp ce restul lumii se uita la prețurile de pe bursă, Metrorex a semnat cu Tinmar Energy un contract generos de aproape 24 de milioane de europentru a asigura curentul metroului bucureștean. Nu e singurul transportator fericit; în decembrie 2024, Societatea de Transport București (STB) i-a adjudecat un contract de peste 7 milioane de euro.
Dar „generozitatea” statului nu cunoaște limite. Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) a stabilit recordul, oferind Tinmar un acord-cadru cu o valoare maximă uriașă, de aproape 44 de milioane de euro. Nici comunicațiile nu au rămas în beznă, Societatea Națională de Radiocomunicații (SNR) semnând un contract de peste 10 milioane de euro. Chiar și sistemul de iluminat public din Capitală a intrat în familia Tinmar, printr-un contract de 13 milioane de eurocâștigat de firma Eye Mall din grup.
Cireașa de pe tortul absurdului românesc este însă parteneriatul cu cei care ar trebui să-l verifice. În 2023, Tinmar a câștigat un contract de peste 4 milioane de euro cu Ministerul de Finanțe, și, ca deliciul să fie complet, a semnat un contract și cu ANAF (peste 1,8 milioane de euro), instituția care îi trimitea decizii de impunere pentru sume nedeclarate. Conform legii achizițiilor publice, atât timp cât nu există o decizie definitivă, „pantoful magic” al lui Oancea poate păși pe orice covor roșu ministerial.
Mecanismul prin care se obțin acești bani este descris de procurori ca un „vals circular” al energiei: Eye Mall și Solprimcumpără energie cu 460 lei/MWh, o vând la Tinmar Energy, care o pasează la Lord Energy cu prețuri de până la 3.500 lei, pentru ca în final curentul să se întoarcă la retaileri la prețuri „umflate” artificial. Scopul? Maximizarea decontărilor de la buget prin schema de compensare, cauzând un prejudiciu estimat la peste 100 de milioane de lei.
Banii astfel obținuți par să se evaporeze spre soarele arzător din Dubai, unde domnul Oancea deține circa 200 de proprietăți de lux în cartierul Jumeirah First. Acolo, departe de praful din Câmpina, se țin și ședințele acționarilor, probabil pentru că aerul condiționat din Emirate funcționează mai bine pe baza dividendelor românești.
Și pentru că un adevărat nabab știe să pună presiune, Augustin Oancea nu se mulțumește doar cu încasările de la stat. Prin offshore-ul cipriot Aderlyne Limited, el a dat România în judecată la ICSID Washington, invocând Carta Energiei și cerând despăgubiri pentru că regulile jocului s-au schimbat în timpul partidei.
În universul lui Oancea, până și prietenia are un preț: când l-a împrumutat pe un anume cetățean Nicolaie cu 165 de milioane de euro, i-a cerut la scadență peste 200 de milioane, demonstrând că în afacerile sale, dobânda este ca talpa pantofului: cu cât e mai groasă, cu atât mergi mai departe în topul bogăției. Augustin Oancea rămâne astfel exemplul suprem al antreprenorului care știe să „încalțe” o țară întreagă, în timp ce îi vinde lumina de la capătul tunelului – la preț de platină.