De la „ucenicia” pe lângă Miliția anilor ’80 la prădarea refugiaților ucraineni în 2024, Ștefan Dinu, alias Fane Căpățână, a construit un imperiu al înșelăciunii bazat pe o singură armă: frica românului de uniformă. În spatele imaginii de „polițist” de ocazie se ascunde însă un profil de interlop violent, care a încercat constant să corupă sistemul sau să-și cumpere impunitatea prin invocarea unor legături la cel mai înalt nivel.

Școala fricii: Cum s-a născut „Maradona”

Cariera lui Ștefan Dinu a început în Bucureștiul cenușiu al anilor ’80, sub aripa lui Sandu Geamănu, unul dintre cei mai periculoși infractori ai vremii,. Într-o epocă în care autoritatea nu se contesta, Fane a învățat că o uniformă improvizată — un chipiu sau un mantou închis la culoare — deschidea orice poartă. Sub pretextul verificării ordinii sau a buteliilor, acesta a pus bazele a ceea ce ulterior va fi numită „Metoda Maradona”: un joc de rol psihologic în care infractorul pozează în reprezentant al legii, controlează portofelele și, printr-o mișcare discretă, reține o parte din bani. Victima, intimidată, realizează jaful abia după ce „polițistul” a dispărut.

Ascensiunea sângeroasă și „Legenda” TIR-urilor

După 1989, Fane Căpățână a trecut de la furturi de butelii la controlul pieței negre de valută și la jafuri de anvergură. Folosind legitimații false și girofaruri, banda sa oprea TIR-uri pe drumurile naționale, descărcând marfa în depozite ascunse în timp ce șoferii erau îndepărtați sub pretextul unor controale oficiale.

Imaginea sa de „cap al lumii interlope” a fost cimentată nu doar prin jafuri, ci și prin violență extremă. În 1997, dintr-o răzbunare absurdă împotriva tatălui acestuia, Fane l-a atacat pe fotbalistul Laurențiu Lică. Sportivul a fost înjunghiat de șapte ori cu o sabie artizanală, lovitura de grație fiind ratarea unui transfer la Hajduk Split. Pentru această tentativă de omor, Fane a fost condamnat la 7 ani și jumătate de închisoare.

Jocul de-a Justiția: Mita și influența pretinsă

Sursele arată că Fane Căpățână nu s-a limitat la atacuri de stradă, ci a încercat să „penetreze” sistemul judiciar. În 2001, acesta a sugerat public că l-ar fi ajutat pe Gheorghe Mocuța (secretar de stat în Ministerul Justiției) cu renovarea unei garsoniere, afirmații care i-au adus o condamnare pentru calomnie, dar care au servit scopului de a lăsa impresia unor „intrări” la vârful statului,.

În 2009, disperarea de a închide un dosar de înșelăciune l-a împins la o tentativă directă de mituire. Prin intermediul lui Ilie Dincă, Fane i-a oferit 2.000 de euro comisarului Ionel Udatu,. În același context, numele generalului Pavel Abraham a apărut în anchetă pentru complicitate, deși ulterior s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Aceste episoade subliniază strategia interlopului: dacă „Maradona” nu funcționa în stradă, încerca să o aplice în tribunale prin influență sau bani,.

Decăderea: De la regele șoselelor la „recidivistul obosit”

Ultimii ani au marcat o eroziune vizibilă a statutului său. Fostul lider de clan a ajuns să fie perceput ca un infractor mărunt, care vânează victime vulnerabile în autogări sau în parcările complexului Dragonul Roșu,.

• 2022: A tâlhărit un muncitor din Sri Lanka, profitând de faptul că acesta nu cunoștea limba și procedurile locale.
• 2024: A fost reținut din nou după ce a oprit pe drumul Buzău-Ploiești o mașină cu ucraineni, furându-le 3.800 de euro prin aceeași metodă a controlului antidrog fals,.

Chiar și din închisoare, Fane a menținut un comportament teatral, declarându-se victimă și trimițând petiții însoțite de insecte parlamentarilor pentru a reclama condițiile din penitenciarul Iași.

Un rol repetat până la caricatură

Povestea lui Fane Căpățână este cea a unui om captiv în propriul rol. În timp ce lumea interlopă s-a modernizat, Ștefan Dinu a rămas fidel recuzitei sale: girofarul, legitimația falsă și bastonul reflectorizant,. Deși metodele sale l-au trimis repetat după gratii (unde a petrecut mare parte din ultimul deceniu), el rămâne simbolul unei tranziții nesfârșite, în care autoritatea statului este încă suficient de temută pentru a fi transformată în instrument de jaf,.