În peisajul juridic de la Chișinău, unde dosarele se plimbă mai ceva ca turiștii prin parcuri, domnul Cristian Rizea a încercat recent o mișcare de „măiestrie” procedurală care ar face invidios orice scenarist de telenovele judiciare. Se pare că, pentru fostul deputat, nu doar legea e o problemă, ci și calendarul sau, mai exact, zilele săptămânii în care magistrații se decid să-și facă treaba.

Balada celor 300.000 de euro și „ghinionul” de joi

Totul a început de la o sumă modestă, de doar 300.000 de euro (sau, pentru cine preferă cifrele lungi, 5.935.110 lei), pe care Ministerul Justiției din Republica Moldova vrea cu tot dinadinsul să o „recunoască și să o pună în executare” pe teritoriul mioritic, în baza unei sentințe din 2017 a Înaltei Curți de la București.

Evident, domnul Rizea, prin vocea apărării sale, nu a fost deloc încântat de ideea ca bunurile sale să fie sechestrate sau ca sentința străină să „prindă rădăcini” în pământ moldovenesc. Dar ce l-a scos cu adevărat din sărite pe justițiabil nu a fost doar sechestrul din aprilie 2025, ci faptul că judecătorii de la Curtea de Apel Centru au îndrăznit să stabilească o ședință pe data de 2 aprilie 2026, o zi care – culmea obrăzniciei! – nu era „ziua obișnuită de ședință”.

Strategia „deghizării”: Când cererea de strămutare e, de fapt, o recuzare cu mască

Simțind că aerul de la Curtea de Apel Centru îi este potrivnic (probabil din cauza „lipsei de explicații” pentru ziua de joi), Cristian Rizea a trimis un e-mail către Curtea Supremă de Justiție (CSJ), cerând marea strămutare. Mesajul era simplu: „Vreau alți judecători, de la altă instanță egală în grad, pentru că aceștia de aici mi-au sechestrat bunurile și mă cheamă la tribunal în zile neobișnuite!”.

Totuși, magistrații CSJ – Stella Bleșceaga, Alexandru Negru și Ghenadie Eremciuc – nu s-au lăsat impresionați de sensibilitatea calendaristică a solicitantului. Cu un ochi critic, Curtea a mirosit imediat „parfumul” strategiei: cererea de strămutare era, în esență, o cerere de recuzare deghizată. Mai exact, domnul Rizea a încercat să „concedieze” colectiv toți judecătorii de la Curtea de Apel Centru, bănuindu-i de o lipsă generală de imparțialitate, doar pentru că deciziile lor anterioare nu i-au mângâiat orgoliul (sau portofelul).

Verdictul: Se rămâne pe loc, cu sechestrul la pachet

CSJ a fost categorică: instituția strămutării este o excepție, nu un taxi pe care îl chemi când nu-ți place fața șoferului sau drumul ales. Judecătorii au subliniat că neîncrederea în „imparțialitatea colectivă” a unei întregi instanțe, bazată pe faptul că ți s-a aplicat un sechestru legal, nu constituie un motiv „deosebit de convingător” pentru a muta dosarul prin țară.

Astfel, prin decizia din 9 aprilie 2026, cererea a fost respinsă cu unanimitate de voturi. Încheierea este irevocabilă, ceea ce înseamnă că domnul Rizea va trebui să se confrunte cu realitatea celor 300.000 de euro chiar acolo unde nu-i place: la Curtea de Apel Centru.

Se pare că, în justiție, nu contează dacă e joi sau marți; când datoria strigă, nicio „deghizare” procedurală nu te mai poate muta din fața legii.