googlef893e3fb2a08313f.html
Acasă Editorial Dan Dungaciu și Miracolul Teleportării Geopolitice: Cum să fii „Diasporă” în Sectorul...

Dan Dungaciu și Miracolul Teleportării Geopolitice: Cum să fii „Diasporă” în Sectorul 2 pe 22.000 de Euro

0
7
Four marionette puppets suspended over a historical map on stage
Four vintage marionette puppets hang above a detailed old map on a theater stage.

Într-o lume dominată de granițe rigide și pașapoarte plictisitoare, există un om care a reușit imposibilul: Dan Dungaciu, actualul prim-vicepreședinte AUR, a demonstrat că poți fi „român de pretutindeni” fără să părăsești confortul propriului living din Sectorul 2 al Capitalei. Este, fără îndoială, cea mai spectaculoasă manevră de magie geopolitică a deceniului, unde naționalismul de paradă se întâlnește discret cu portofelul generos al statului.

Povestea începe ca o odă adusă absurdului românesc. Un raport al Curții de Conturi a scos la iveală faptul că profesorul Dungaciu a beneficiat de o formă de „exil interior” extrem de profitabilă. Deși s-a născut în Târgu Mureș și își are domiciliul stabil în inima Bucureștiului, acesta a încasat ilegal peste 22.000 de euro din fonduri destinate exclusiv românilor din afara granițelor. Cum a reușit această performanță? Prin două burse acordate „fără concurs”, o metodă de selecție bazată probabil pe vibrații patriotice comune, aprobate cu entuziasm de către Eugen Tomac.

La acea vreme, Tomac păstorea Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și, într-un gest de o generozitate rară, a decis că identitatea românească din Republica Moldova nu poate fi cercetată mai bine decât de cineva care plătește întreținerea în București. Astfel, Dungaciu a devenit, prin decret și semnătură, un fel de refugiat de lux, cercetând din fotoliul bucureștean dilemele basarabenilor, în timp ce legea – acea barieră sârbătoasă pentru muritorii de rând – spunea clar că finanțarea este rezervată diasporei, nu profesorilor din capitală.

Ironia este atât de densă în anul 2026, încât ar putea fi exportată ca resursă strategică. Astăzi, Eugen Tomac, binefăcătorul de altădată, este propunerea favorită pentru funcția de premier. În același timp, partidul suveranist AUR, unde Dungaciu împarte lecții de demnitate națională, se află în situația hilară de a decide dacă votează un guvern condus de omul care i-a alimentat ilegal conturile liderului său. Se pare că, atunci când vine vorba de banii statului, granițele dispar instant, iar doctrina suveranistă se mulează perfect pe conturul unui transfer bancar reușit.

Cercetarea lui Dungaciu asupra „identității din Moldova” pare să fi fost, în realitate, o cercetare aprofundată a modului în care fondurile publice pot fi teleportate dintr-o destinație nobilă direct în buzunare bucureștene. Este un fel de alchimie administrativă: transformi dorul de țară al celor din diaspora în euro pentru „elitele” care ne explică, seară de seară la televizor, cât de mult trebuie să iubim România.

Dungaciu ne-a demonstrat că poți fi un „român de pretutindeni” chiar dacă ești de „peste tot” prin București. Dacă ar fi să urmăm logica burselor sale, orice bucureștean care traversează strada ar putea solicita o subvenție pentru explorarea teritoriilor necunoscute de la celălalt trotuar. Însă, pentru a accesa „magia Tomac”, ai nevoie de un anumit pedigree geopolitic și de capacitatea de a ignora legea cu o eleganță academică.

În final, rămânem cu o lecție valoroasă despre geopolitica profitului: naționalismul este o marfă excelentă, mai ales când este subvenționată ilegal din banii destinați celor care chiar au fost nevoiți să plece din țară. În timp ce mii de români din diaspora se luptă să-și păstreze identitatea în străinătate, Dan Dungaciu a reușit să și-o monetizeze pe a sa fără să-și facă bagajele. Este, probabil, cel mai mare succes al „diplomației” românești: am reușit să inventăm diaspora de apartament, dotată cu conturi grase și protecție politică de la cel mai înalt nivel.

Așteptăm cu nerăbdare momentul în care AUR va explica electoratului cum votarea guvernului Tomac este, de fapt, un gest de suveranitate, și nu o simplă formă de recunoștință pentru cele 22.000 de argumente financiare primite de prim-vicepreședintele lor. Până atunci, să ne bucurăm de spectacolul în care naționalismul se intersectează cu portofelul, iar principiile devin la fel de flexibile ca domiciliul unui bursier ilegal.


Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.