În timp ce autoritățile centrale se laudă cu programe de „școală sigură” și strategii anti-bullying pe hârtie, realitatea din sălile de clasă a ajuns să semene cu un câmp de luptă unde victimele sunt lăsate să sângereze, iar agresorii sunt protejați de o birocrație paralizantă. Cazul Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” din Suceava nu este doar un incident izolat; este simptomul unui sistem educațional aflat în metastază, unde dreptul la educație al majorității este sacrificat pe altarul neputinței legislative.
O cronică a sadismului în pauze
De doi ani de zile, o clasă întreagă trăiește sub zodia terorii. Nu vorbim despre simple hârjoneli de copii, ci despre acte de o cruzime înfiorătoare care ar trebui să alerteze orice instituție a statului. Zilnic, elevii sunt mușcați, loviți și trași de păr de către un coleg a cărui agresivitate a depășit orice limită imaginabilă.
Mărturiile părinților sunt de-a dreptul cutremurătoare. O fetiță a ajuns acasă cu un creion băgat în ochi, o imagine care ar trebui să bântuie somnul oricărui inspector școlar. Aceeași copilă a fost martora umilirii constante: mâncarea aruncată la gunoi și lovituri repetate care au transformat drumul spre școală într-un calvar al fricii. „Am fost chemată luna trecută să-mi iau copilul pentru că era atât de speriată încât nu putea părăsi școala de teamă că va fi urmărită până acasă”, declară o mamă distrusă de durere și revoltă. Rezultatul? Copii care refuză să mai intre în clasă, părinți care își mută disperați copiii la alte școli și o traumă colectivă care va lăsa urme adânci în dezvoltarea acestor mici victime.
Tatăl agresorului: Amenințări cu moartea în fața școlii
Dacă cineva s-ar fi așteptat ca familia să fie puntea de salvare, s-a înșelat amarnic. Sursele indică faptul că mărul nu a căzut departe de pom. Tatăl copilului violent, în loc să colaboreze cu instituția de învățământ, a ales calea intimidării brute. Părinții celorlalți elevi susțin că sunt amenințați constant cu bătaia și chiar cu moartea, chiar în fața porților școlii. „Nu avem ce discuta cu dumnealui. Tot timpul umblă cu amenințări”, spun oamenii care se tem acum nu doar pentru integritatea copiilor lor, ci și pentru propria viață. Este inadmisibil ca un spațiu care ar trebui să fie un sanctuar al cunoașterii să fie transformat într-un teritoriu interlop unde pumnul și amenințarea țin loc de argument.
Impasul instituțional: „Avem mâinile legate”
Directorul școlii, Luminița Martiniuc, recunoaște situația de criză, dar ridică neputincioasă din umeri în fața unui cadru legal care pare scris pentru infractori, nu pentru victime. Deși școala a aplicat sancțiunile prevăzute de Statutul Elevului — observații individuale și scrise — acestea au valoarea unei frecții la un picior de lemn.
Modificările legislative din 2024 au creat un paradox monstruos: pentru elevii din ciclul primar, măsurile de protecție a colectivului, precum mutarea disciplinară sau exmatricularea, sunt inexistente. Practic, legea obligă victimele să stea în aceeași bancă cu agresorul lor, sub pretextul incluziunii și al dreptului la educație al acestuia din urmă. Dar cine protejează dreptul la siguranță fizică și psihică al celorlalți 20-30 de copii? Cine răspunde dacă acel creion băgat în ochi ar fi dus la orbire?
Mai mult, tatăl copilului a prezentat un consult psihologic care atestă că elevul este „perfect sănătos”, o hârtie care pare să sfideze realitatea sângeroasă din pauze. În acest timp, cadrele didactice sunt transformate în gardieni. Învățătoarea clasei a ajuns să nu mai poată merge nici la toaletă în pauze, stând lipită de copilul violent pentru a preveni un nou masacru, o situație care subminează grav actul pedagogic.
Statul român, complice la abuz
În timp ce dosarele se mută de la școală la Direcția Generală pentru Protecția Copilului și înapoi, copiii de la Școala „Ion Creangă” învață cea mai dură lecție: că în România, dacă ești violent, sistemul te protejează, iar dacă ești victimă, ești pe cont propriu.
Este nevoie de o revoltă a bunului simț. Nu mai putem accepta ca „statutul elevului” să fie un scut pentru comportamente antisociale. Solicităm Ministerului Educației să intervină de urgență și să modifice legislația care transformă școlile în zone de excludere a siguranței. Până atunci, la Suceava, clopoțelul nu mai sună a început de curs, ci a semnal de alarmă pentru o tragedie care stă să se întâmple.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
