Metode de torționari în lucrul cu angajații și presiuni psihologice demne de anchetatorii din perioada ciumei negre a României.
În timpul regimului politic comunist din România, atrocitățile de la Pitești au devenit un exemplar al dezumanizării și încălcării drepturilor omului. Un experiment nefericit în istorie, care a lăsat în urmă metode de dezumanizare și subjugare a individului. Regimul politic comunist de la București a căpătat faima de monstru în privința respectării drepturilor omului.
Degradarea ființei umane, tortura psihică, acuzațiile nefondate și demascarea impusă celor arestați, abuzurile fizice, umilințele verbale și injuriile au fost printre metodele care au dezumanizat oameni, care au condus la crime și abuzuri incredibile la adresa ființei umane.
Aceste metode sunt aplicate în România actuală de conducerea nouă de la DGASPC Sector 2. În acest articol, această instituție de stat o vom numi GULAG 2, locul unde angajații sunt terorizați prin metode similare celor de la Pitești.
„Gașca lui Vasile” (fost director general) a devenit pentru directorul numit de comisarul de la Obor emblema sub care a aplicat un regim de teroare în GULAG SECTOR 2, de la data la care i s-a acordat de către Comandantul Suprem Dej de la Obor (C.S.D.O.) certificat de torționar și de bun cunoscător al metodelor de distrugere a relațiilor de muncă și a celor umane.
Directorul general actual, un fel de Eugen Țurcanu al vremurilor prezente, a instigat un stil agresiv de reeducare a “bandiților” care au “furat bursele copiilor”, au furat alocațiile imaginare și au spoliat averea poporului și al clasei conducătoare.
Sistemul de reeducare s-a implementat cu certificat de bună purtare de la Comandantul Suprem Dej de la Obor.
Această “Eugenia Țurcanu” aplică manualul reeducării prin demascarea externă, demascarea internă, demascarea morală publică și printr-un program sistematic de control, urmărire, instigare și tortură psihică.
Comandantul și Identificarea dușmanului
Limbajul agresiv al conducerii GULAG 2 a fost și este orientat spre cei luați în vizor ca fiind cu origini nesănătoase. ADN-ul diferit de cel considerat corespunzător de către conducerea de la Obor este suficient pentru catalogări denigratoare, amenințări directe cu pușcăria și construirea de dosare penale pentru acuzații inventate.
Nu contează realitatea, important este ca funcționarii să se simtă timorați, să fie abuzați emoțional prin urlete, injurii, amenințări.
Comandantul mare și cozile de topor trăiesc în simbioză, atribuie roluri, afișează un dispreț uriaș față de tot ce este ființă umană cu cromozomi diferiți, aplică principiul mafiot „datorită mie existați”.
Gardienii reeducării prin tortură
Conducerea apelează la gardienii actelor care validează cine avansează și cine nu, cine trebuie să dispară din peisaj nefiind pe placul consilierilor de taină ai Comandantului Suprem Dej de la Obor. Cheile actelor și avansărilor în ierarhia Gulagului 2 suntconstant acțiuni obscure, interpretative și alambicate, fiind susținute de gardieni mai mici, mai zeloși, gata să-și toarne colegii de birou în avansul spre o funcție de conducere în ierarhia coloniei.
Purificarea departamentului actelor este acțiunea validată de “Eugenia Țurcanu” și este metoda prin care directivele acțiunilor de reeeducare a sclavilor au reușit să instaureze frica în GULAG 2.
Din peisajul mirific al GULAG 2, nu putea lipsi nici torționarul vagabond dispus la bătaie, anchete peste anchete, amenințări cu pușcăria, dosare penale, desfacerea contractelor de muncă. Individ cățărat pe cadavre, minte ageră de speculant, privire pătrunzătoare, dar lipsită de orice inteligență nativă, o școală a vieții în hrubele mahalalelor și anturajelor pline de milițieni proveniți din cadrele dispuse să acționeze pentru binele suprem personal.
Locul și rolul de torționar vagabond a fost conferit de “Eugenia Țurcanu”, obișnuită cu dealeri mascați de substanțe dubioase, amatori de pescuit în subterane nocturne și cocalari închipuiți ce suferă de șmecherie, gata oricând să sară la bătaie. Avea nevoie de un golan care să aplice o metodă subversivă și agresivă sexual la adresa femeilor slabe de înger, intimidate și hărțuite de torționarul vagabond.
Orice GULAG are și o parvenită, o bombardieră impregnată de parfumuri pestilențiale și cu dresuri cu sclipici, trase până sub fustița minim invazivă cât să se vadă și puțin din desuul mereu lucios.
Conducătoarea validată de Comandatul Suprem Dej de la Obor avea nevoie de alte tovarășe în echipă. Balanța trebuie să fie echilibrată în materie detovarășe dispuse să aplice planul cincinal de achiziții de “resturi” pentru milogii gulagului. Stăpânii au găsit personaje perfecte, dispuse să semneze în orb, garantate că vor fi apărate de comandant și asigurate că nu vor fi demascate atunci când garda se va schimba.
Reeducarea și adaptarea merg mână în mână. Un reeducat devine la rândul său promotor al reeducării în rândul celor nebotezați la noua religie. Nu contează dacă ai fost plimbătoare de acte, sugativă de creier, amibă neevoluată în regnul bolnavilor de putere. Contează că ai trecut din barcă în barcă și pentru asta ai reușit să controlezi fluxul unor indivizi care credeau că au puterea de a decide.
Personajul asumat este avid de imagine, aprecieri și strigăte de urale și îmbrățișări calde, prefăcute toate. Săraca copilă ajunsă în mijlocul jocului perfid a învățat să mânuiască vorba îmbrăcată murdar curat, ocheada, înșelătoria, strategia disimulării și distrugerii ideilor care îi pot amenința scaunul suprem al controlului imaginar al actelor plimbate de colo – colo.
Toți subalternii gardienilor reeducării prin tortură sunt considerați a fi necinstiți, incorecți, penali, leneși și mai ales hoți, în frunte cu alte personaje alintate cu apelative ca „IDIOT” „PROST”, „CRETIN”.
Demascarea internă și externă
“Eugenia Țurcanu” a instigat permanent angajații să toarne vrute și nevrute la adresa unora și altora, pentru a destructura relații de muncă în scopul ocupării terenului cu noi soldați dispuși să aplice regimul dorit de Comandantul Suprem Dej de la Obor.
„Cine cu cine” a fost și este metoda prin care directoarea zbir a instigat angajații să declare tot felul de situații sub presiune și amenințări cu desfacerea contractului de muncă, în cel mai bun caz. Plăcerea supremă a directoarei este de a intimida prin controale obsesive, acțiuni de hărțuire prin acuzații imaginare și umilire publică în grupul de lucru.
Demascarea morală publică, prin cercetarea relațiilor intime și amenințarea cu devoalarea lor publică în contradicție cu obiectul muncii pentru care sunt plătiți angajații, a făcut și face parte din metoda agreată și stimulată de pilonii regimului de teroare din GULAG 2.
Comandantul Suprem Dej de la Obor, însuși EL, în carne și oase, s-a deplasat în sediul central al GULAG 2 și a asigurat discipolii de sprijinul său absolut în munca obsesivă de a distruge „vechea ordine mondială” și de a avansa pe calea răspândirii terorii și demascării interne a cadrelor care nu se supun de bunăvoie și nesilite de nimeni.
Tribul va strânge rândurile în jurul comandantului când va simți pericol. EL le dă rolul, EA îi ține în viață. Relația este de supunere. De sclavie „modernă”.
Binevoitorii torturii
Evident că s-au găsit cozi de topor care au preluat stilul de a urla, amenința, de a umili și înjura ca la ușa cortului într-o instituție care are misiunea de a oferi protecție socială, nu protecție celor care conduc prin metode de abuz și tortură psihică la destabilizare, incertitudine, stres, teamă.
Nu de puține ori, Serviciul de Ambulanță a fost solicitat să trimită echipaje în „vizită de lucru” la GULAG 2 în diverse sedii pentru a oferi un minim de îngrijire medicală angajaților abuzați și forțați să lucreze într-un mediu de tensiune uriașă.
În societățile tribale, sclavii serveau pe șefi să le fie bine. În pușcării, în lagărele URSS, în România e psihologie pură. Instinct de supraviețuire.
Comportamentul acuzatorului și torționarului exploatează traume din copilărie și de-a lungul vieții, traumă ce nu s-a conștientizat. Acești indivizi trec de la o stare la alta, au o personalitate care se pliază pe situație, o personalitate lipsită de valori esențiale.
Sunt acuzatori, torționari, narcisiști, megalomani. În spatele măștii lor de așa-ziși oameni stau niște traume din copilărie.
Sunt capabili să își ponegrească familia, frații, mama, tata, apoi să râdă copios. Trec de la o stare la alta, sunt bipolari în gândire și comportament. Sunt oameni lipsiți de compas moral și orice acțiune care aduce profit este o acțiune viabilă.
Mănâncă grobian, sunt hidoși în vorbă, port, gândire, simțire.
Mâncarea pentru ei este dovada puterii ca s-au ajuns. Mănânc, deci exist. Am putere, am bani. Mănâncă la grup ca să își dovedească apartenența la trib. Intrușii sunt ejectați și farfuriile din GULAG 2 nu sunt pentru oricine, restul să mănânce de pe jos resturile lăsate cu “suflet darnic” de discipolii reeducați, care au devenit torționari la rândul lor.
Careul Coreean
Suplimentar, binevoitorii torturii au aplicat și o metodă demnă de Coreea de Nord, prin scoaterea în curtea instituției a angajaților și umilirea acestora în văzul tuturor. Urletele sunt meniul dimineții, injuriile sunt prânzul și amenințările cu pușcăria sunt desertul pentru angajați cocoțați în funcții de „Eugenia Țurcanu”.
Umilirea publică face parte din manualul torturii în vederea inducerii sentimentului de persoană insignifiantă, lipsită de putere, gândire critică. “Faceți ce spunem noi sau zburați”.
“Toți sunt hoți. Toți sunteți niște leneși și niște proști” este chiar o glumă bună agreată de cei reeducați și nimeni nu a îndrăznit să contreze “adevărul” stabilit de către corifeii regimului ong-ist, religia absolută a Comandantului Suprem Dej de la Obor.
Hoțul strigă Hoții !
Evident că nu putea lipsi impostura, minciuna și ipocrizia celor care conduc instituția cu acordul Comandantului Suprem Dej de la Obor.
Recent dovedită ușor deviantă, „Eugenia Țurcanu” se dovedește doar a fi o marionetă în mâna Comandantul Suprem Dej de la Obor pentru satisfacerea unor interese de grup sau a unei mafii transpartinice de partid.
Nu puțini sunt cei de la alte partide, alții decât cei ai taberei ong-iste de la OBOR, care sunt tolerați, puși în funcții, dispuși să semneze contracte, dispoziții și alte acte împotriva dușmanilor poporului care nu se închină orbește farului de la Obor.
Ca șef este degradant să te porți cu subalternii așa.
La GULAG 2 acest comportament este permis, chiar obligatoriu dacă vrei să fii acceptat în grupul puterii. Nu există repere morale și de aceea degradarea cât mai joasă ca om este acceptată.
La GULAG 2 se desconsideră femeile, bărbații, se imită unii pe alții în a identifica metode de a tortura psihicul sclavilor, abuzul emoțional fiind cartea de reușită în rețeaua care conduce și patronează.
Reeducarea și efectele sale – FRICA, În Numele Tatălui !
Dintre “binevoitorii”, cozi de topor, care și-au asumat o perioadă rolul de torționar, nu toți au reușit să se păstreze pe piedestalul cadrelor de nădejde ale regimului ong-ist al Comandantului Suprem Dej de la Obor.
Ejectarea lor din sistem este brutală, fără menajamente, amenințarea cu dosare, dezvăluiri ale intimităților personale fiind metodele banale de pedepsire a celor care nu și-au asumat rolul până la capăt.
Dosarele de cadre sunt arma, torționarii sunt mijlocul, În Numele Tatălui!, cine nu reușește să țină pasul cu „echipele morții” nu este demn de aplaude febrile și înalte aprecieri de la stăpânire.
Turnătoria este deja o banalitate în peisajul GULAG 2, instigarea și deprofesionalizarea fiind consecințe ale stresului indus brutal, metodic.
FRICA de a gândi, de a acționa în limitele legii, frica de a nu fi văzut cu “omul lui cutare”, de a nu se auzi că și-a cumpărat o carte, sau a fost la un film cu un coleg, frica de a vorbi și de a glumi precum oamenii normali, a devenit emblema gulagului.
Acesta este rezultatul metodelor de tortură aplicate de cozile de topor ale Comandantului Suprem Dej de la Obor.
„Eugenia Țurcanu” aplică o tortură continuă aparatului administrativ, indiferent de eșalon de conducere sau de execuție, indiferent de sex, vârstă, studii.
Funcția bate gradul, iar bastonul de mareșal al torturii a fost înmânat cu adâncă încredere de Comandantul Suprem Dej de la Obor.
Dezumanizarea prin frica indusă depășește pragul rațiunii, aici vorbind de o secție de psihiatrie într-o instituție demnă de un GULAG din URSS.
Complici sunt mulți și frica demascării ulterioare la o schimbare de regim va da drumul la o altă etapă de demascare a unora împotriva altora, pe principiul “scapă cine poate”.
Tortura psihologică, amenințările constante și agresiunile verbale brutale sunt metodele regimului instaurat de Comandantul Suprem Dej de la Obor, În Numele Tatălui acționând reeducații asumați ai propriei condiții de torționari.
Tovarășe Comandant Suprem Dej de la Obor, Credeți în Dumnezeu ?
Călăi, victime, schingiuiți, schingiuitori, mai exact cei reeducați, cu toții sunt într-un sistem al terorii, umilinței și dezumanizării.
Profanarea valorilor, a familiei și a relațiilor umane sunt la ordinea zilei, iar fiecare reeducat își caută mântuirea. Credința în Dumnezeu este invocată de cei care sunt torționari atunci când “ordinea” în GULAG 2 este perturbată de cei care nu au avut parte de reeducare și îndrăznesc să nu rostească „Comandantul a înviat” conform religiei ong-iste de la Obor.
Sentimentele și emoțiile nu își au locul în acest peisaj al psihiatriei din GULAG 2, persistând însă o întrebare care poate fi pusă înainte ca experimentul să se finalizeze curând, și anume, Tovarășe Comandant Suprem Dej de la Obor, credeți în Dumnezeu ?
