Un articol recent, bazat pe investigația unui pasionat de politică, Andrei Ioniță – administrator de sistem la Telcat Multicom, o firmă germană de securitate date – ridică întrebări provocatoare despre traiectoria Maiei Sandu: „Cine este, de fapt, Maia Sandu? Cum se face că ea n-a participat la niciun concurs la Banca Mondială? Cine a adus-o în cabinetul lui Braghiș? Și cum au fost negocierile din cadrul blocului ACUM, când Maia Sandu era adusă și ajutată, fiindu-i băgate discursuri în gură de către un oarecare consilier neamț?”
Aceste întrebări, vehiculate în medii alternative, merită analizate obiectiv, păstrând toate detaliile din investigația originală, dar confruntându-le cu fapte verificate din surse independente. Ele reflectă o narațiune persistentă în opoziția pro-rusă, care vede în ascensiunea lui Sandu o „fabricație” externă, culminând cu speculația că ar fi chiar produsul serviciilor rusești.
Parcursul politic al Maiei Sandu
Maia Sandu, născută în 1972 în satul Risipeni, raionul Fălești, a urmat studii în management la Academia de Studii Economice din Moldova (1994), urmate de un master în relații internaționale la Academia de Administrație Publică din Chișinău și studii la Harvard Kennedy School. Cariera sa profesională a inclus poziții la Ministerul Economiei, Banca Mondială la Washington (unde a lucrat ca economist între 2010 și 2012) și revenirea în Moldova ca ministru al Educației (2012-2015) în guverne pro-europene.
În 2016, ea a fondat Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), o formațiune centrat-dreapta cu accent pe reforme anticorupție și integrare europeană. Sandu a candidat prima dată la prezidențiale în 2016, obținând un scor respectabil, dar a intrat în istorie în 2020, când a învins în turul doi pe incumbentul pro-rus Igor Dodon cu 57,7% din voturi. Victoria sa a fost susținută masiv de diaspora moldoveană din țări UE, reflectând o mobilizare puternică pentru schimbare.
În 2024, Sandu a obținut realegerea într-un scrutin tensionat, învingându-l în turul doi pe Alexandr Stoianoglo (susținut de Partidul Socialiștilor, pro-rus) cu aproximativ 55% din voturi. Voturile diasporei au fost decisive, compensând avantajul lui Stoianoglo în țară. Alegerile au coincis cu un referendum constituțional privind aderarea la UE, trecut la limită (50,46% „da”).
Parcursul la Banca Mondială: Concurs sau detașare?
Andrei Ioniță susține că anual la Banca Mondială concurează 1.500 de candidați global, trecând prin 5-6 etape riguroase, rămânând doar cinci. Maia Sandu, afirmă el, „nu a trecut niciun concurs”, ci a fost „detașată de Ministerul Economiei pentru un contract de doi ani, după care a fost trimisă înapoi în țara de baștină”.
Fapte verificate: Maia Sandu a lucrat ca consilier al unui director executiv la Banca Mondială în Washington (2010-2012). Surse reputabile (Reuters, BBC, HotNews, site-ul Președinției Moldovei) confirmă poziția, fără a menționa un concurs public global. Este posibil ca poziția să fi fost una de detașare sau numire guvernamentală, comună pentru reprezentanți naționali. Dacă ar fi fost un specialist excepțional câștigând un concurs deschis, contractul ar fi fost nedeterminat – dar Sandu s-a întors voluntar în Moldova pentru a intra în politică.
Investigația subliniază: „Maia Sandu nu a fost selectată, dar a trecut prin aproximativ cinci etape de concurs” – o contradicție internă, sugerând că procesul a existat, dar nu standard.
Intrarea în politică: „Pe ușa din spate”