În timp ce românii din diaspora sunt întâmpinați la ambasade de paznici care nu le vorbesc limba și de telefoane la care nu răspunde nimeni, Ministerul Afacerilor Externe pare să aibă o cu totul altă agendă. Sub mandatul Oanei Toiu, instituția care ar trebui să fie scutul cetățeanului în străinătate a fost transformată într-un instrument de epurare politică și reglare de conturi, lăsând serviciile consulare în pragul colapsului.
Prioritatea zero: Eliminarea „dușmanilor”, nu ajutorul cetățeanului
Cazul recent al românului din Germania, lăsat fără acte de patru luni și ignorat după 57 de apeluri, nu este o întâmplare, ci rezultatul unei direcții manageriale viciate. În loc să se ocupe de digitalizarea reală sau de suplimentarea personalului care să răspundă la telefoane, „marea reformă” a Oanei Toiu a început prin rechemarea imediată de la posturi a copiilor adversarilor politici.
Un exemplu elocvent este încheierea mandatului Tamilei Cristescu la New York. Deși ministerul a prezentat oficial măsura ca fiind un act de „profesionalizare”, tatăl acesteia, fostul deputat Radu Cristescu, acuză o răzbunare politică directă. Această decizie a venit la doar câteva zile după un schimb de replici dur în spațiul public între ministru și politicianul PSD, ridicând întrebări legitime: este MAE un minister al diplomației sau un birou de execuții politice?.
Diplomația „hashtag-ului” contra realității din teren
Criticile la adresa Oanei Toiu nu vin doar din partea cetățenilor de la porțile ambasadelor, ci și din partea Senatului, unde a fost depusă o moțiune simplă intitulată sugestiv: „Diplomaţia progresistă cu hashtaguri a pus agricultura României în pericol”. Moțiunea o acuză pe Oana Toiu că spune „da” intereselor străine și „nu” propriilor cetățeni, referindu-se la modul în care a gestionat acordul MERCOSUR fără a consulta sectoarele economice vitale ale țării.
Mai mult, în timp ce este ocupată să atace public foști lideri politici pentru prezența lor la evenimente internaționale, numindu-i „prieteni ai lui Putin”, la baza sistemului diplomatic lucrurile se destramă. Este ușor să pozezi în gardianul valorilor europene pe Facebook, dar este mult mai greu să asiguri un funcționar român la poarta unei ambasade din inima Europei.
Un minister preocupat de imagine, nu de oameni
Absurdul situației atinge cote maxime: avem un ministru care se laudă cu „succese internaționale” și „reforme de resurse umane”, dar care permite ca o ambasadă a României să fie păzită de cineva care vorbește doar germana. Cetățenii români sunt trimiși la „programări online” care devin fundături birocratice, în timp ce resursele ministerului sunt consumate în evaluări de personal care vizează, coincidență sau nu, exact zonele de influență ale opoziției.
Concluzia este amară: Oana Toiu pare să conducă Ministerul Afacerilor Externe cu o mână de fier pentru adversarii politici și cu o mână de paie pentru românii de rând. Atâta timp cât principalul indicator de performanță al mandatului său rămâne „curățenia” în rândul personalului detașat pe criterii politice de adversari, și nu timpul de răspuns la un telefon consulat, diaspora va continua să spună: „Mulțumim, România. De aia nu ne întoarcem acasă”.












