Dacă există un domeniu în care primarul Misăilă excelează cu adevărat, acesta este, fără îndoială, alchimia urbană. În timp ce alți primari din orașe plictisitoare se chinuie să facă străzi care să reziste zeci de ani, edilul nostru vizionar a reușit performanța de a inventa „asfaltul cu termen de valabilitate redus”. Vedeta incontestabilă a acestui experiment metafizic este strada Ion Bazgan, un monument al ingineriei care ne demonstrează că, în Focșani, timpul nu doar că trece, ci erodează tot ce atinge primăria.
Să ne amintim, cu o lacrimă de nostalgie în colțul ochiului, anul de grație 2021. Atunci, domnul Misăilă, într-un elan de triumfalism demn de cucerirea spațiului, anunța că strada Ion Bazgan este gata. Era o epocă a speranței, în care focșănenii credeau că pot merge pe o stradă fără să simtă că participă la un raliu de off-road urban. Dar stați, căci geniul administrativ nu se oprește la simpla construcție. Secretul stă în „Recepția Tehnică Invizibilă”.
Patru ani și jumătate mai târziu, în 2026, strada Ion Bazgan a decis să se „exprime” artistic. Asfaltul, probabil plictisit de atâta netezime, a început să dezvolte un relief complex, plin de gropi și fisuri, transformând carosabilul într-o hartă în relief a lunii. Unii ar spune că e neglijență; noi preferăm să credem că este un omagiu adus fragilității umane. Dar stați, marea magie abia acum vine: recepția tehnică nu există nici în ziua de azi!
Această lipsă a recepției este, de fapt, o mișcare de șah 4D a administrației Misăilă. De ce să semnezi un act care să-l oblige pe constructor să repare strada pe banii lui, conform garanției? Ar fi prea simplu, prea banal, prea… legal. Nu, domnul primar are o viziune mult mai generoasă: plata dublă. Prin absența recepției, primăria poate scoate din nou bani din buzunarul larg al cetățenilor pentru a repara ceea ce a fost deja plătit o dată. Este un model economic revoluționar: cumperi o pâine, ea mucegăiește în drum spre casă, iar tu te întorci la magazin să o plătești din nou, mulțumindu-i vânzătorului pentru oportunitate.
Cetățenii din Focșani sunt, după cum se vede, extrem de filantropi. Ei sunt dispuși să plătească a doua oară pentru aceeași stradă, sub privirea îngăduitoare a unei administrații care lasă impresia că lucrările publice sunt un fel de „hobby” de weekend, unde calitatea este opțională, iar răspunderea este un concept abstract, întâlnit doar în dicționare. Pe strada Ion Bazgan, gropile nu sunt defecte, sunt „puncte de ventilație” pentru sol, iar fisurile sunt, probabil, canale de comunicare cu strămoșii.
Mesajul pe care administrația Misăilă îl transmite este unul plin de optimism pentru constructori: „Veniți la Focșani, dragi prieteni! Aici puteți turna asfalt cu lingura, puteți uita de standarde și, mai ales, nu vă faceți griji pentru garanție. Noi nu facem recepții, noi facem colecție de gropi pe bani publici”.
În concluzie, strada Ion Bazgan nu este doar o bucată de infrastructură ratată; este un simbol al rezilienței focșănene. Să tot asfaltezi, să tot plătești, să tot repari – iată un perpetuum mobile financiar care menține orașul în mișcare (sau, cel puțin, pe cei care vând piese de schimb pentru suspensii). Îi mulțumim domnului Misăilă pentru că ne învață că drumul spre iad (sau spre service) este pavat cu intenții bune și asfalt care crapă înainte să se usuce cerneala pe un proces-verbal care oricum nu se semnează niciodată.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
