În labirintul fascinant al diplomației dâmbovițene, unde logica este adesea invitată la cafea doar pentru a fi otrăvită cu indiferență, s-a născut o nouă stea a „reacțiilor la minut”: doamna ministru Oana Toiu. Recent, spectacolul oferit de domnia sa pe scena politicii externe ne-a demonstrat că nu toate dronele sunt create egale și, mai ales, că indignarea ministerială funcționează pe bază de senzori de naționalitate, nu pe bază de suveranitate națională.
Să facem un mic exercițiu de memorie, ghidați de recentele episoade de „prestidigitație diplomatică”. Atunci când o dronă rusească, biata de ea, deviată de la traseu de apărarea ucraineană, a decis să viziteze Galațiul, doamna Toiu a atins cote de audiență demne de telenovelele sud-americane. Într-un acces de ceea ce martorii numesc „isterie diplomatică”, ministresa noastră a scos sabia din teacă și, cu un gest de un eroism de birou rar întâlnit, l-a expulzat pe consulul general al Rusiei de la Constanța, trimițându-l pachet acasă. Galațiul era salvat, onoarea era reperată, iar doamna Toiu putea să-și mai pună o stea (de carton) pe umerii ministeriali. Atunci, securitatea națională era sfântă, iar orice obiect zburător neidentificat rusesc era tratat ca o declarație de război personală împotriva coafurii ministeriale.
Însă, cum viața bate filmul și diplomația bate bunul simț, a apărut și episodul al doilea. De data aceasta, protagonistă a fost o dronă ucraineană. Dar stați, nu a fost o eroare de calcul sau o deviere nefericită. Sursele indică faptul că Ucraina a trimis-o cu intenție directă în apele teritoriale ale României, desfășurând, în toată regula, o operațiune militară pe teritoriul nostru național. Mai mult, vecinii noștri au decis că ar fi amuzant să o detoneze intenționat, punând în pericol cel mai mare port al României, un punct strategic care, dacă ar fi sărit în aer, ar fi făcut ca incidentul de la Galați să pară o petrecere cu artificii de copii.
Și ce a făcut marea noastră strategă, doamna Toiu? A scos iar sabia? A expulzat pe cineva? A convocat ambasadorul pentru o muștruluială care să se audă până la Kiev? Nici pe departe. În mod miraculos, „isteria” de la Galați s-a transformat într-o tăcere mănăstirească la Constanța. Pentru domnul ambasador al Ucrainei, doamna ministru n-a mai avut nimic de transmis. Probabil că, în codul diplomatic secret al doamnei Toiu, o dronă care riscă să arunce în aer un port întreg este considerată un „cadou exploziv” primit cu amabilitate, atâta timp cât are eticheta corectă pe ambalaj.
Această dublă măsură nu este doar o gafă, ci o formă de artă abstractă. Este fascinant cum aceeași doamnă care „se isterizează” pentru o restanță de dronă rusească rătăcită, devine brusc o statuie a calmului și a înțelegerii atunci când o operațiune militară străină se desfășoară sub nasul ei, cu intenție și cu explozibil inclus. Se pare că în viziunea ministerialei, suveranitatea României este ca un elastic: se întinde până la rupere când e vorba de ruși și se contractă până la dispariție când e vorba de „prieteni”.
În concluzie, cetățenii pot dormi liniștiți. Avem o diplomație de veghe care știe exact pe cine să se supere. Dacă vă pică ceva în curte, verificați seria de fabricație înainte de a suna la minister. Dacă e rusească, doamna Toiu va declanșa al treilea război mondial pe Facebook. Dacă e ucraineană, s-ar putea să vi se spună că e doar o livrare Glovo mai zgomotoasă și că ar fi politicos să nu deranjați liniștea ambasadei. Oana Toiu ne-a învățat o lecție prețioasă: în România, nu contează ce bubuie, ci cine apasă pe buton.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
