Bun venit la bordul aeronavei TAROM, singurul loc din univers unde legile fizicii și ale matematicii sunt opționale, fiind înlocuite cu succes de genul literar „fantasy”. Recent, Consiliul de Administrație a decis să-l „debarce” pe directorul general, nu pentru că avionul n-avea kerosen, ci pentru că directorul avea prea multă imaginație și prea puțin respect pentru aritmetică.
Miracolul înmulțirii pasagerilor și ieftinirii miraculoase a petrolului
În laboratorul de creație al conducerii, s-a născut un proiect de buget atât de „ridicol de nerealist”, încât până și Baronul Munchausen ar fi roșit de invidie. Rețeta succesului a fost simplă: iei realitatea, o dai prin blender și adaugi praf de stele.
În timp ce avioanele TAROM zboară astăzi cu un grad de ocupare de 65%, managementul a visat frumos la un 79%. Problema e că, pentru a atinge această medie până la finalul anului, aeronavele ar trebui să transporte mai mulți oameni decât permite capacitatea lor fizică. Probabil planul era ca pasagerii excedentari să călătorească pe aripi sau, cine știe, să fie teleportați direct la destinație prin voință politică.
Nici la capitolul combustibil „alchimia” n-a dat greș. Deși compania plătește cam 1.500 de dolari pe tona de kerosen, în actele magice prezentate acționarului, prețul a fost „vrăjit” să apară ca fiind de doar 950 de dolari. Diferența? O simplă eroare de vreo câteva milioane de euro, detalii nesemnificative atunci când încerci să vinzi o „ficțiune” pe post de strategie economică.
Directorul invizibil și scrisorile pierdute
Acționarul a tot trimis „adresă după adresă” încă din luna mai, rugând politicos conducerea să revină pe planeta Pământ și să refacă cifrele pe date reale. Răspunsul? O tăcere demnă de un zbor la mare altitudine. Directorul general a fost atât de ocupat cu scrierea acestui „basm pe bani publici”, încât n-a catadicsit nici măcar să participe la discuțiile menite să clarifice de ce bugetul e o fantezie.
Mai mult, în timp ce datoriile restante se adunau și pierderile operaționale de milioane de euro dădeau pe afară, conducerea a „uitat” să informeze și Comisia Europeană despre planul de restructurare. Se pare că strategia era „somnul rațiunii”, sperând că dacă ignoră realitatea îndeajuns de mult, aceasta va dispărea de la sine.
Aterizarea forțată în realitate
Până la urmă, „calmantele” sub formă de tabele frumoase n-au mai funcționat. Consiliul de Administrație s-a trezit din vrajă și a realizat că un buget fals nu salvează o companie, ci doar o adoarme înainte de impact.
În locul „autorului de ficțiune” a fost numit provizoriu Cristian Anghel, un om care, ca director de operațiuni la sol, se presupune că are măcar picioarele pe pământ. Între timp, se caută prin concurs un nou director, probabil cineva care știe să folosească o cel puțin o mașină de calcul care nu transformă pierderile în profit prin magie neagră. Rămâne de văzut dacă TAROM va învăța să zboare cu cifre reale sau dacă va continua să caute combustibil la preț de promoție în cărțile de povești.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
