Radiografia Barbariei Administrative: Abuzurile Sistematice de la Centrul „Lizuca”

Sub paravanul cinic al misiunii de asistență socială și integrării specializate, finanțate generos din banul public, aparatul administrativ al Centrului de Zi pentru consiliere și sprijin pentru părinți și copii „Lizuca” – instituție aflată în subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 3 – oferă imaginea dezolantă a unei barbarii instituționale. Această anchetă jurnalistică deconspiră modul în care resursele publice și atribuțiile de protecție au fost pervertite într-un instrument de oprimare, exercitat împotriva unui minor lipsit de orice posibilitate de a se apăra: Matei Costin Roșioru, în vârstă de doar 5 ani și 9 luni (născut la 27.12.2020), încadrat în grad de handicap grav cu autism conform Certificatului nr. 799/11.11.2024. În loc să beneficieze de serviciile de recuperare psihomotorie, logopedie și kinetoterapie garantate de stat, minorul și tatăl său singur, Daniel Claudiu Roșioru – care își crește fiul de la vârsta de 7 săptămâni în ciuda propriilor afecțiuni medicale grave –, au fost trecuți prin teroarea abuzului de putere, a perchezițiilor corporale clandestine și a umilirii systematice.

Mecanismul opresiv dezvoltat la Centrul „Lizuca” a transformat triajul epidemiologic sanitar într-o veritabilă percheziție corporală degradantă, executată clandestin și fără bază legală, copilul fiind dezbrăcat în chiloți sub pretextul verificărilor sanitar-administrative și al unei proceduri interne ilegale (Procedura PO.73.5.7 adoptată la 01.07.2026). Pentru a deconstrui nelegalitatea flagrantă a acestei practici, opunem normele imperative din legislația națională și contractul-cadru cu acțiunile din teren:

Cadrul Legal Imperativ și Contractual	Practica Ilegală și Abuzivă la Centrul „Lizuca”
Ordinul comun MS/ME nr. 2508/4493/2023 (Anexa 4): Triajul este strict non-invaziv, vizual și sumar (verificarea feței, gâtului, mâinilor, scalpului, temperaturii și observarea simptomelor clinice evidente).	Percheziție corporală zilnică: Copilul a fost dezbrăcat în chiloți în sala de grupă, cabinetul medical și pe holul centrului, la sosire și plecare, pentru verificarea pielii sub haine.
Contractul de Servicii Sociale nr. 18/19.03.2026 (Art. VI, Alin. 2, lit. k): Părintele are doar obligația pasivă de a comunica verbal/scris informații privind eventuale leziuni survenite în afara centrului.	Condiționare și șicanare: Transformarea obligației de informare a părintelui într-un drept al angajatelor de a percheziționa fizic minorul și de a-i bloca accesul la poartă.
Ierarhia Actelor Normative (Art. 1 Cod Civil): Un regulament intern nu poate contravine unei legi sau unui Ordin de Ministru.	Arbitrariul regulamentelor interne: Invocarea Procedurii interne PO.73.5.7 (adoptată la 01.07.2026) pentru a anula prevederile legally naționale de triaj vizual.

Miza de transformare analitică („So What?”): Analiza atentă a probelor relevă motivul real și cinic din spatele acestei percheziții corporale cotidiene. Această practică degradantă nu a fost concepută pentru protecția sănătății minorului, ci ca un scut juridic preconstituit de către angajate. Prin forțarea tatălui de a dezbrăca copilul și de a oferi zilnic confirmări scrise sau verbale („OK”) la intrare și la ieșire, personalul urmărea să-și acopere propria neglijență profesională din timpul orelor de program, creând probe subiective pentru a-și declina orice răspundere civilă sau penală în cazul în care minorul s-ar fi accidentat sub supravegherea lor defectuoasă.

Gravitatea refuzului deliberat al personalului de a aplica cadrul legal rezultă fără echivoc din stenogramele discuțiilor purtate între tată și angajate:

Stenogramă din 01 Iulie 2026 (Sala de grupă): Personal Grupă (Educatoare): „Dar nu putem să facem asta cu hainele pe corp…” Roșioru Daniel Claudiu: „Vă spuneam ca să nu-l mai aducem cu noi dezbrăcat.” Personal Grupă (Educatoare): „Păi atunci să nu facem discuții. Stați cu el aici și-l dezbrăcați aici, ca să nu-l mai… Uitați ce am scris. Deci nu prezintă zgârieturi, echimoze. Aici vă semnați și noi o să ne trecem numele acolo.”

Stenogramă din 16 Septembrie 2026 (Triaj medical): Roșioru Daniel Claudiu: „Care e motivul?” Cașu Izabela (Asistentă medicală): „Pentru a verifica dacă există vreo boală contagioasă.” Roșioru Daniel Claudiu: „Refuz să fac acest lucru că e vizibil că nu are niciun fel de probleme.”

Muchiile abuzului nu s-au oprit aici. În incinta centrului a fost identificată utilizarea nelegală a unui pătuț cu grilaj – denumit intern de personal „pătuțul pedepsiților” –, folosit ca instrument de imobilizare fizică și izolare a copiilor cu dizabilități care manifestau stări de agitație. Această practică medievală încalcă flagrant Ordinul ANPDCA nr. 27/2019, care interzice categoric orice formă de privare de libertate sau imobilizare în serviciile de zi, fapta încadrându-se direct în sfera relelor tratamente aplicate minorului.

Paralel cu tortura psihică aplicată copilului, conducerea centrului a practicat exploatarea directă a părintelui și abandonul de post:

• Timp de 2 luni (martie–mai 2026), tatăl a fost obligat să presteze muncă neplătită de îngrijitor în cadrul grupei, rămânând zilnic în intervalul 08:00–12:30 pentru a-și îngriji fiul, în condițiile în care contractul prevedea predarea copilului la poartă.
• În tot acest timp, personalul plătit din bani publici – educatoarele Liliana și Mari, alături de îngrijitoarele Mădălina, Elena și Maria Poștoarcă – părăsea în mod repetat și simultan colectivul de copii vulnerabili pentru pauze de cafea și fumat în curtea instituției, încălcând flagrant Legea nr. 15/2016.

Această stare de pasivitate a fost dublată de un sabotaj terapeutic premeditat. Deși Raportul de Evaluare din 23.03.2026 reținea gradul ridicat de autonomie al copilului și dreptul său la servicii de recuperare, kinetoterapeutul Mănescu Eugen a furnizat doar 4 ședințe în două luni, refuzând să lucreze fără prezența tatălui și fixând un plafon arbitrar de „maximum 10 ședințe asistate” (cifră ce acoperea convenabil perioada până la intrarea sa în concediu paternal), în timp ce sprijinul logopedic a fost blocat de Nicoleta Coman. Cenzura instituțională a atins apogeul în Ședința Multidisciplinară din 25.06.2026: comisia de evaluare, organizată în prezența Managerului de Caz Alina Sahlean, a refuzat categoric să primească și să înregistreze poziția scrisă transmisă de tată (Nota de Poziție nr. 13/120551). În cadrul aceleiași ședințe, educatoarea Mari a încercat să justifice izolarea copilului lansând minciuna că minorul nu se poate hrăni singur – dezinformare demontată pe loc, chiar în fața comisiei și a Managerului de Caz, de către bucătăreasa centrului, care a confirmat că Matei mănâncă integral și neasistat.

Trecerea de la această stare de hărțuire cotidiană și sabotaj la o strategie deschisă de excludere fizică și răzbunare administrativă s-a consumat violent în luna septembrie 2026.

Cronologia Represaliilor și Excluderea Faptică din Septembrie 2026

Odată ce tatăl a refuzat ferm să își mai supună fiul perchezițiilor corporale degradante, conducerea Centrului „Lizuca” a abandonat orice aparență de asistență socială, trecând la punerea în aplicare a unui plan activ de eliminare a minorului din sistemul de protecție. Răzbunarea administrativă a îmbrăcat forma unui blocaj sistematic la intrarea în instituție, menit să forțeze izolarea copilului.

Filmul cronologic al executării administrative din luna septembrie 2026 expune escaladarea acestei campanii de represalii:

• 09 Septembrie 2026: Copilul este oprit la poartă de asistenta Cașu Izabela, care condiționează intrarea de dezbrăcarea în chiloți. Tatăl refuză și apelează Serviciul Național de Urgență 112. Speriată de apelul la dispecerat, asistenta cedează temporar și permite accesul înainte de sosirea patrulei. Poliția sosită la fața locului încheie o notă de constatare, ocazie cu care directoarea Daniela Bâră admite uluitor în fața agenților că controalele corporale severe reprezintă o reacție directă la petițiile și sesizările depuse anterior de tată.
• 10 Septembrie 2026: Scenariul de blocaj se repetă. Minorul, clinic sănătos și îmbrăcat lejer în haine de vară (tricou și pantaloni scurți), este oprit din nou la poartă. Ca urmare a refuzului tatălui de a-i ridica tricoul în cabinet, copilul este respins și trimis acasă, fiind privat în mod direct de dreptul la asistență și terapie.
• 11 Septembrie 2026 (Izolarea comunicațională): Conducerea și personalul trec la tăierea tuturor canalelor de legătură. Daniela Bâră, educatoarele și îngrijitoarele blochează numărul de telefon al tatălui. În aceeași zi, angajata Maria Poștoarcă desființează definitiv grupul oficial de WhatsApp „Îngerașii” (canal deja restricționat din 13 mai 2026), lăsând familia izolată informațional și tăind orice cale de comunicare de urgență pentru un copil cu autism grav.
• 16 Septembrie 2026 (Înscenarea și evacuarea agresivă): La triaj, asistenta Cașu Izabela solicită o declarație pe propria răspundere privind sănătatea copilului, oferind tatălui o foaie albă. Tatăl redactează documentul, îl transmite electronic pe e-mailul centrului și solicită printarea lui. Asistenta validează inițial intrarea la parter. În timp ce tatăl schimba hainele copilului la etajul 1, asistenta revine din biroul directoarei Daniela Bâră cu contractul în mână și invalidează retroactiv declarația, pretinzând că tatăl trebuia să descrie în scris unde are copilul eventuale zgârieturi. Urcând în biroul directoarei Daniela Bâră pentru clarificări, tatăl și copilul sunt supuși unui comportament agresiv, fiind evacuați violent din clădire.

Pentru a-și acoperi refuzurile ilegale de la poartă, conducerea centrului a recurs la o tactică cinică: amenințarea tatălui cu consemnarea de „absențe nemotivate” sau încadrarea cazului la „abandon”. Ca scut împotriva acestei manipulări administrative, tatăl a transmis Notificări Oficiale de Protecție (la datele de 17.09.2026, 20.09.2026 și 24.09.2026), precizând clar că suspendarea prezenței este o măsură temporară de siguranță pentru protejarea integrității fizice și psihice a copilului până la pronunțarea instanțelor de judecată.

Această operațiune de excludere și persecuție nu ar fi fost posibilă fără protecția directă și patronajul asigurat de la vârful DGASPC Sector 3.

Purtătorii de Stigmă și Protectorii din Umbră: Nominalizarea Vinovaților și Complicitatea DGASPC Sector 3

Dezastrul uman și instituțional de la Centrul „Lizuca” nu reprezintă un simplu accident sau o sumă de erori individuale, ci produsul unei complicități de grup stabilite între executanții locali și conducerea executivă a DGASPC Sector 3. Rețeaua responsabilităților este clar conturată de probele din dosar.

Tabloul responsabililor direcți din cadrul Centrului „Lizuca”:

• Daniela Bâră (Șef Centru): Identificată drept orchestratoarea măsurilor de coerciție, a represaliilor administrative din luna septembrie, a evacuării violente din birou și a blocajului de la poartă.
• Cașu Izabela (Asistentă Medicală): Executanta directă a controalelor corporale invazive, a refuzurilor de triaj legal și a manevrelor de invalidare a documentelor de acces.
• Echipa de sprijin și martori la abuz: Educatoarele Liliana și Mari, alături de îngrijitoarele Mădălina, Elena și Maria Poștoarcă – cele care au participat la percheziții ca „martori nelegali”, au părăsit colectivul pentru pauze private și au executat izolarea comunicațională.

La nivel superior, rețeaua de protecție a fost consolidată prin manevrele și sabotajul birocratic patronat de Alexandru Păscălin (sau Pascalin), Director Executiv DPDC / Director General Adjunct al DGASPC Sector 3. Acuzat de complicitate prin inacțiune, acesta a creat un spațiu de impunitate totală pentru subordonatele sale, deși fusese oficial informat încă din primăvară prin Adresa DGASPC nr. 13/92363/18.05.2026, care dispunea expres revizuirea etapelor de acomodare a minorului.

Mecanismul de mușamalizare orchestrat la nivel înalt a ieșit la iveală prin analiza extrasului informatic din platforma ConectX a DGASPC Sector 3:

1. Reținerea nelegală a petițiilor: Peste 23 de petiții, memorii și notificări de urgență depuse de tată între 13 mai 2026 și 07 octombrie 2026 (prin care denunța părăsirea copiilor, munca forțată și perchezițiile) au fost reținute nelegal în sertare în lunile iunie și iulie, fiind încărcate bulk (în masă) pe platforma ConectX abia la data de 28 iulie 2026.
2. Încălcarea termenelor legale: Termenul legal de 30 de zile stipulat de O.G. nr. 27/2002 a fost depășit sistematic, petițiile rămânând nesoluționate peste 48 de zile calendaristice, fiind marcate în sistemul informatic cu statusul „clepsidră galbenă”.

Când scandalul a amenințat să explodeze, Alexandru Păscălin a încercat o manevră de mușamalizare prin transmiterea Invitației nr. 13173888/15.09.2026, prin care îl convoca pe tată la o întâlnire informală la sediul din Hala Laminor. Această invitație a fost refuzată ferm în scris de către tată la data de 15.09.2026, fiind deconspirată drept o încercare de simulare a dialogului instituțional.

Aprofundarea manevrei de mediere informală („So What?”): Sub pretextul unui „dialog amiabil”, top-managementul folosește întâlnirile informale pentru a eluda obligațiile legale de soluționare în termen a petițiilor conform O.G. nr. 27/2002 și pentru a evita emiterea unor acte administrative unilaterale cu caracter individual. În lipsa unui act administrativ formal, părintele este privat de posibilitatea de a ataca deciziile instituției în contencios administrativ. Prin simularea acestor discuții la Hala Laminor, Păscălin a urmărit să fabrice o probă de „bună-credință” și un proces-verbal neangajant cu care să dezinformeze instanțele de judecată și organele de anchetă, mascând depășirea termenelor imperative de răspuns.

Gravitatea inacțiunii lui Alexandru Păscălin este absolut incalificabilă, având în vedere că acesta a ignorat chiar și Adresa Corpului de Control al Primarului Robert Negoiță (nr. 286947/22.07.2026) – emisă în urma audienței din 21.07.2026 –, prin care Corpul de Control confirma abaterile de la Centrul „Lizuca” și propunea oficial trimiterea directoarei Daniela Bâră în fața Comisiei de Disciplină. Păscălin a îngropat raportul și nu a dispus nicio măsură.

Această complicitate instituțională a transferat inevitabil bătălia pe frontul judiciar, generând dosare penale și cauze complexe pe masa instanțelor.

Registrul Infracțiunilor și Blocajul Incalificabil din Justiție și Administrație

În fața zidului administrativ de la DGASPC Sector 3, tatăl minorului a mutat lupta pe terenul dreptului penal și al instanțelor judecătorești. Cu toate acestea, registrul infracțiunilor reclamate se lovește de o lentoare calculată și de blocaje birocratice incalificabile din partea organelor de cercetare și a judecătorilor.

La data de 10.09.2026, tatăl a depus o plângere penală amplă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 împotriva numiților Daniela Bâră, Cașu Izabela și Alexandru Păscălin. Matricea kelseniană a încadrărilor penale sintetizează gravitatea faptelor:

Infracțiunea Reclamată (Cod Penal)	Faptele Concrete din Dosar
Abuz în serviciu (Art. 297 CP)	Îngrădirea dreptului minorului la servicii sociale și educație, condiționarea nelegală a accesului de percheziții corporale și neîndeplinirea atribuțiilor de supraveghere.
Purtare abuzivă (Art. 296 CP)	Exercitarea de presiuni psihice, adresarea de expresii jignitoare și evacuarea agresivă a tatălui și copilului din biroul conducerii la 16.09.2026.
Rele tratamente aplicate minorului (Art. 197 CP)	Supunerea copilului cu autism la percheziții degradante, izolare în „pătuțul pedepsiților” și privarea intenționată de serviciile de recuperare (kinetoterapie/logopedie).
Hărțuire (Art. 208 CP)	Campania continuă de șicane, blocarea numerelor de telefon ale tatălui, desființarea grupului de WhatsApp „Îngerașii” și izolarea comunicațională a familiei.
Fals intelectual (Art. 321 CP) & Uzurparea funcției (Art. 300 CP)	Consemnarea de date false în registrele interne, inventarea de proceduri sanitar-administrative (PO.73.5.7) peste cadrul legal național și falsificarea proceselor-verbale.

În ciuda tabloului infracțional devastator, frontul juridic este paralizat de un sinoptic al blocajelor administrative și judiciare expus în tabelul de mai jos:

Instituție / Instanță	Nr. Dosar / Data Sesizării	Obiect & Stadiu Curent / Obstacole Birocratice
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3	Plângere Penală din 10.09.2026 (Solicitare comunicare din 24.09.2026)	Obiect: Abuz în serviciu, purtare abuzivă, rele tratamente, hărțuire, fals intelectual. Stadiu/Obstacol: Necomunicarea numărului unic de dosar penal (indicativ „P”) până la 07.10.2026, menținând cauza într-o pasivitate nejustificată.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD)	Dosar 6250 / 09.06.2026 (Completare probe la 20.09.2026)	Obiect: Discriminare directă și hărțuire sistemică pe criteriu de autism conform O.G. nr. 137/2000. Stadiu: Extins cu noile probe audio-video privind excluderea din septembrie și desființarea grupului de WhatsApp.
Avocatul Poporului (AVP)	Dosar 24614 / 2026 (Adresa AVP din 07.10.2026)	Obiect: Încălcarea drepturilor copilului. Stadiu: Cereri de clarificare trimise la 07.09 și 17.09.2026. Din cauza tăcerii DGASPC Sector 3, AVP a referit oficial cazul către ANPDCA la 07.10.2026 pentru control de specialitate.
Judecătoria Sectorului 3 București	Dosar 33542 / 301 / 2026 (Ordonanță Președințială)	Obiect: Reprimirea de urgență a minorului fără condiționări abuzive.Stadiu/Obstacol: Anulată nelegal ca netimbrată la 24.09.2026 (ignorându-se scutirea legală din Legea 272/2004). Cererea de reexaminare depusă la 24.09.2026 este blocată fără termen la 07.10.2026.

Această complicitate prin tăcere a instituțiilor statului impune trecerea la somarea publică directă și la fixarea unui ultimatum pentru autoritățile competente.

Somarea Publică și Solicitările de Urgență: Ultimatum pentru Autorități

Orice zi în care organele statului tolerează pasiv dezastrul de la Centrul „Lizuca” reprezintă o complicitate directă la chinul și regresiunea psihică a unui copil de 5 ani cu autism grav. Această anchetă jurnalistică se transformă într-un ultimatum public adresat instituțiilor de drept, de la care cerem intervenția imediată și necruțătoare.

Nomenclatorul măsurilor imediate impuse de urgența cazului:

• Către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3:
  • Atribuirea de urgență a numărului unic de dosar penal (cu indicativ „P”) aferent plângerii din 10.09.2026 și desemnarea procurorului de caz.
  • Ridicarea de urgență, în original, de la Centrul „Lizuca”, a Registrelor de triaj epidemiologic (iulie–septembrie 2026), a Procesului-Verbal al ședinței din 25.06.2026, a Notei de intervenție a Poliției din 09.09.2026 și verificarea fizică pe teren a prezenței „pătuțului pedepsiților”.
• Către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) și Inspecția Socială (AJPISB):
  • Efectuarea unui control inopinat urgent la Centrul de Zi „Lizuca” pentru verificarea condițiilor de licențiere și a respectării Ordinului ANPDCA nr. 27/2019.
  • Suspendarea imediată din funcții a directoarei Daniela Bâră și a asistentei Cașu Izabela pe durata cercetărilor, pentru prevenirea altor abuzuri asupra copiilor instituționalizați.
• Către Primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, și Corpul de Control:
  • Trimiterea de urgență a directoarei Daniela Bâră în Comisia de Disciplină, în aplicarea fermă a propunerilor din Adresa Corpului de Control nr. 286947/22.07.2026.
  • Montarea în regim de urgență a camerelor de supraveghere video în spațiile comune, pe holuri și la punctele de acces ale Centrului „Lizuca”, pentru eliminarea perchezițiilor clandestine.

Concluzie Nereconciliantă: Cazul minorului Matei Costin Roșioru depășește granițele unui litigiu administrativ local; el reprezintă testul de demnitate și integritate pentru întregul sistem de protecție a copilului din România. O instituție publică finanțată din banii cetățenilor nu are dreptul să se baricadeze în spatele unor regulamente interne nelegale, a GDPR-ului folosit abuziv sau a complicităților de neamț pentru a călca în picioare un copil autist și un tată singur. Este momentul ca justiția penală să curme această barbarie, transformând dosarul Centrului „Lizuca” într-un precedent național de tragere la răspundere a tuturor celor care au convertit asistența socială într-un aparat al umilirii și persecuției.