În peisajul birocrației locale din București, unde hârtiile circulă de obicei mai lent decât melcii în zi de odihnă, există uneori funcționari care reușesc să dea o dinamică cu totul deosebită activității administrative. Un astfel de exemplu remarcabil este domnul Nicola Mihai, consilier superior în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), instituție aflată sub coordonarea și directa supraveghere a doamnei Gabriela Constantin. Domnul consilier superior a demonstrat de-a lungul timpului o dedicație ieșită din comun pentru „rezolvarea problemelor cetățenilor”, o dedicație manifestată însă printr-un obicei extrem de sensibil la micile dovezi de recunoștință materială din partea publicului.
Totul funcționa după o mecanică impecabilă a biroului: cetățeanul venea umil cu dosarul în mână, consilierul priva cu gravitate spre tavan, iar aerul din încăpere devenea subit încărcat de așteptări protocolare nemărturisite. Până într-o zi recentă, când o doamnă din populație a decis că simpla mulțumire verbală nu este suficientă și i-a oferit consilierului o mică „atenție” de serviciu. Nimic nu anunța furtuna ce avea să se abată peste liniștitul colectiv condus cu mână fermă de doamna Gabriela Constantin. În timp ce Nicola Mihai își exprima satisfacția profesională pentru primirea plicului sau a simbolului recunoștinței financiare, Poliția Capitalei pregătea deja în culise punerea în scenă a unui spectacol de o rapiditate absolut desăvârșită.
Intervenția oamenilor legii a venit ca o lovitură năucitoare de trăsnet pe holurile DGASPC, desfășurându-se sub forma unei operațiuni fulger care i-a tăiat respirația până și celebrului dosar cu șină. Polițiștii Capitalei nu au mai așteptat ca actele administrative să fie clasate conform rigorilor obișnuite de birou, ci au acționat decisiv și l-au reținut direct pe consilierul superior. Momentul în care domnul Nicola Mihai a fost săltat de anchetatori direct din exercițiul funcțiunii a lăsat în urmă doar amintirea unui protocol de primire recepționat cu mult prea mult entuziasm.
Din biroul înalt de conducere, doamna Gabriela Constantin a privit, fără îndoială, cu profundă stupoare cum unul dintre cei mai experimentați subordonați ai săi trece brusc de la statutul prestigios de consilier superior la cel de suspect reținut oficial pentru mită. Este greu de spus cum a scăpat o asemenea manevră vigilenței manageriale, însă este cert că în fișa postului domnului Nicola Mihai nu exista nicio atribuție privind încasarea „atențiilor” în bani sau bunuri de la cetățeni. Cu toate acestea, domnul consilier părea convins că gestul său se înscrie perfect în spiritul de sprijin comunitar, transformând asistența socială într-un act de negociere directă la tejghea.
Scena săltării funcționarului public oferă o lecție neprețuită despre modul în care se prăbușesc rapid iluziile de invincibilitate din administrația publică. Când ești consilier superior, ai impresia că timpul curge doar în favoarea ta, iar micile favoruri pecuniare reprezintă un drept nescris al funcției ocupate. Însă, când Poliția Capitalei declanșează o operațiune fulger, întreaga arhitectură a „atenției” se spulberă în doar câteva secunde, lăsând loc cătușelor, proceselor-verbale și declarațiilor stânjenitoare la audieri.
În final, povestea domnului Nicola Mihai și a colectivului de la DGASPC rămâne o pildă amară și plină de uimire despre cum o „atenție” nevinovată poate deveni biletul de intrare direct în spatele gratiilor. În timp ce instituția rămâne să își recalibreze procesele interne sub privirile doamnei Gabriela Constantin, funcționarii publici din întreaga Capitală au primit un semnal extrem de clar: atențiile nu mai aduc recunoștință, ci aduc direct poliția la ușă.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
