În anul 2011, Murfatlar reprezenta cel mai valoros și mai cunoscut brand din industria vinicolă românească. Cu o cifră de afaceri raportată la 185 de milioane de lei și un portofoliu ce includea mărci consacrate precum Lacrima lui Ovidiu, M1sau 3 Hectare, gigantul din Constanța părea un model de succes comercial. În spatele etichetelor de prestigiu se ascundea însă o schemă financiară complexă, care avea să ducă la una dintre cele mai mari devalizări din istoria postdecembristă a României, lăsând în urmă datorii totale de peste un miliard de euro.

Triunghiul de control și rețeaua paravelată de firme

Structura de proprietate a companiei Murfatlar în anul 2011 era una opacă, acționariatul fiind divizat între trei entități corporative:

• Euro Avipo SA (Poșta Câlnău, județul Buzău) – deținătoare a 41,93% din acțiuni;
• Euro 3 Distribution Vest SA (Poșta Câlnău, județul Buzău) – cu o participație de 39,01%;
• Vitivinicola Basarabi SA (Murfatlar, județul Constanța) – deținând 19,04%.

Conform constatărilor din ancheta judiciară, în spatele acestor companii se afla un grup coordonat format din omul de afaceri Cătălin Bucura, alături de George Ivănescu și frații Dobronăuțeanu. Aceștia coordonau nu doar producătorul de vin, ci și o rețea extinsă de entități interconectate din România și din paradisuri fiscale, printre care United Euro Distribution SA, Intertrade Distribution SRL și Wine Solutions Brand SRL. Investigațiile jurnalistice ale Context.ro au scos la iveală inclusiv utilizarea unei firme din Bulgaria pentru rularea fondurilor și fentarea obligațiilor fiscale către statul român.

Prin intermediul acestei rețele corporative, grupul a acumulat datorii preliminare de peste 250 de milioane de euro către bugetul de stat, instituții bancare și parteneri comerciali.

Intrarea în insolvență și complicitatea la nivel înalt

În primăvara anului 2012, societatea Murfatlar a intrat oficial în procedură de insolvență. Această etapă nu a oprit însă rulajul financiar, rețeaua continuând să miște sute de milioane de euro prin firme-căpușă.

Mecanismul fraudulos a funcționat datorită sprijinului direct acordat de funcționari cu funcții cheie din administrația publică. În octombrie 2016, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a intervenit decisiv, reținându-i atât pe acționari, cât și pe înalți oficiali ai statului român care au închis ochii în fața evaziunii:

Oficiali ai statului român inculpați în dosar:

• Ioana Toma – șefa Direcției Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF);
• Cristian Lascu – responsabil pe politici vamale în cadrul Ministerului Finanțelor;
• Irina Tănase – responsabil cu autorizările în cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

Grosul pierderilor financiare cauzate de rețea a fost suportat de stat și de creditorii bancari:

Creditor Principal	Suma Neachitată / Prejudiciu
ANAF și instituții publice	Minimum 150 milioane euro
BRD – Groupe Société Générale	46 milioane euro
MBG Leasing	10,6 milioane euro

Tabloul penal: Șapte ani de anchetă și datoria record de 1 miliard de euro

Ancheta penală instrumentată de procurorii anticorupție s-a întins pe o perioadă de șapte ani, din octombrie 2016 până în decembrie 2023, dată la care dosarul Murfatlar a fost trimis în judecată la Tribunalul Buzău. Rechizitoriul consemnează un prejudiciu direct din evaziune fiscală de peste 47 de milioane de euro, fiind dispuse măsuri asiguratorii asupra unor bunuri și sume de aproximativ 60 de milioane de euro.

Pe lângă persoanele fizice, în dosar au fost trimise în judecată patru companii majore din rețea: Murfatlar România SA, Euro Avipo SA, Bartenders Distilleries SRL și Signa Management SRL.

Dimensiunea operativă a grupului este ilustrată elocvent de situația societății Signa Management SRL, entitate ajunsă în top 10 companii cu datorii la bugetul de stat din România, cu un pasiv neachitat de 481.188.898 RON (aproximativ 100 de milioane de euro).

Analiza companiilor legate direct de numele lui Cătălin Bucura — în calitate de acționar sau administrator — indică un portofoliu de 31 de firme. Datele financiare raportate la organele fiscale conturează un contrast izbitor între rulajul operațional și pasivul acumulat:

• Cifră de afaceri cumulată (ultimul an raportat la ANAF): 558.110.548 RON (~110 milioane euro);
• Datorii totale acumulate: 5.048.599.319 RON (~1 miliard de euro).

Concluzii și modus operandi

Cazul Murfatlar reprezintă un model de afaceri bazat pe inginerie financiară și evaziune fiscală la scară industrială. Prin multiplicarea companiilor fantomă, transferul activelor valoroase și acumularea deliberată a datoriilor pe firme-căpușă protejate de complicități instituționale la nivelul vămilor și ANAF, rețeaua a reușit să extragă resurse colosale din economie. Trimiterea în judecată la Tribunalul Buzău marchează o etapă crucială în justiție, însă recuperarea prejudiciilor rămâne o provocare uriașă pentru statul român.