Atenție, cetățeni! Scoateți batistele și pregătiți-vă de mătănii, căci pe scena publică de la Constanța a apărut o nouă figură de martir: Valentin Vrabie. După izbucnirea scandalului cu procurorii de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, domnul Vrabie a suferit o metamorfoză spectaculoasă, transformându-se peste noapte din inculpat cu condamnări oscilante în vocea moralității care ne predică despre „sistemul corupt” și „tensiunile insuportabile” la care a fost supus.
Miracolul de la Cernavodă: Datoriile care dispar, dar nu de tot
Să ne amintim de unde a plecat „suferința” acestui apostol al dreptății. Totul a început de la un biet certificat fiscal, eliberat cu atâta dragoste încât o firmă cu restanțe apărea, prin minune administrativă, curată ca lacrima. Deși instanța a menținut desființarea acelei bucăți de hârtie magice, domnul Vrabie ne explică acum că el este, de fapt, o victimă.
Logica e simplă și de o profunzime teologică rară: dacă un procuror îți cere bani pentru o „soluție mai favorabilă”, înseamnă automat că ești nevinovat. Sursele ne spun clar: referatul Parchetului General explică faptul că i s-ar fi cerut bani pentru a „scăpa” sau pentru o soluție „mai ok”, dar asta nu înseamnă că fapta a dispărut din univers. Este ca și cum ai fura un ou, iar pentru că procurorul vrea să-ți bage pe gât și o găină imaginară, tu devii brusc proprietarul legitim al întregului cuibar.
Solidaritatea „Sfinților” cu dosare
Dar generozitatea sufletească a lui Vrabie nu se oprește la propria persoană. Într-un gest de solidaritate demn de legendele Olimpului (sau ale DNA-ului), el îi ia apărarea și colegului său, Liviu Negoiță, fostul primar de la Cerna Vodă. Nu contează că Negoiță a fost „binecuvântat” cu patru ani de închisoare cu executare pentru un abuz în serviciu de vreo 9 milioane de lei, instrumentat de DNA, nu de procurorii din scandalul actual,. În viziunea lui Vrabie, dacă există un miros de corupție la un etaj al justiției, înseamnă că toată clădirea e bântuită și toți cei dinăuntru sunt, de fapt, în concediu de odihnă, nu la audieri.
Justiția ca o conspirație generală
Este fascinant cum scandalul a doi procurori acuzați de fapte grave devine, în gura domnului Vrabie, o mașină de spălat automată pentru toate dosarele penale din județ. Logica este imbatabilă: dacă există un polițist corupt, înseamnă că limita de viteză nu mai există și toți vitezomanii sunt, de fapt, piloți de Formula 1 neînțeleși.
Așadar, să-i ridicăm o statuie lui Valentin Vrabie! O statuie din hârtie fiscală, care să stea mândră în fața primăriei, amintindu-ne tuturor că, în România, cea mai scurtă cale către sfințenie nu este postul și rugăciunea, ci un dosar penal „ajustat” de un sistem care, în loc să te închidă, te transformă în vedetă de televiziune care plânge pe umărul justiției,.
Concluzia? Nu lăsați faptele concrete, probele analizate sau condamnările definitive să vă strice o poveste bună despre conspirații. Până la urmă, dacă fapta nu s-ar fi produs, nici n-ar fi avut ce „soluție favorabilă” să cumpere cineva, nu-i așa? Dar cine mai are timp de detalii juridice când avem de jucat rolul de victimă a sistemului?
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
