În Sectorul 2 al Capitalei, legile fizicii și bunul simț administrativ au fost suspendate printr-o manevră de o creativitate financiară care l-ar face invidios până și pe cel mai iscusit iluzionist. Sub bagheta edilului Rareș Hopincă, s-a reușit performanța incredibilă de a transforma razele de soare în cele mai scumpe facturi din istoria modernă a sectorului. Se pare că, pentru administrația actuală, o zi senină nu este un motiv de bucurie pentru cetățeni, ci o oportunitate de aur de a „deszăpezi” bugetul local de sume colosale.

Recordul stabilit este de-a dreptul amețitor: aproximativ 12.000 de euro pe zi zboară din buzunarele contribuabililor direct în conturile firmei Supercom, indiferent dacă afară ninge cu fulgi mari sau dacă cerul este de un albastru imaculat. Este, probabil, singurul loc din lume unde absența zăpezii este tratată ca o urgență de gradul zero, plătită cu o generozitate care frizează absurdul. Rareș Hopincă pare să fi descoperit secretul fericirii eterne pentru partenerii de afaceri: plata pentru „nimic”, dar livrată cu promptitudine chirurgicală.

Mecanismul din spatele acestei magii bugetare poartă numele academic și elegant de „taxă de disponibilitate”. Această taxă este un fel de abonament „all-inclusive” pentru liniștea utilajelor afaceristului Ilie Ciuclea. În timp ce restul lumii muncește pentru fiecare ban, utilajele Supercom au atins o stare de nirvana tehnologică: ele stau cuminți în garaj, „meditează” la sensul existenței și, în tot acest timp, alimentează constant conturile patronului lor. Este un spectacol al risipei revoltătoare, unde disponibilitatea de a nu face nimic este evaluată la preț de lux.

Acest „contract de lux” pare să fi fost desenat cu o grijă deosebită pentru a prioritiza interesele financiare ale unor grupuri private, lăsând investițiile reale în infrastructura sectorului să mai aștepte o iarnă… sau zece. Rareș Hopincă ne demonstrează că, în viziunea sa, este mult mai important ca portofelul lui Ilie Ciuclea să nu simtă frigul, chiar dacă asta înseamnă să arzi banii publici pe un soare de prânz. Este o formă de generozitate administrativă care se practică doar pe banii altora, într-un sector care ar avea nevoie de fiecare euro pentru dezvoltare, nu pentru subvenționarea somnului utilajelor în garaj.

În concluzie, sub mandatul lui Rareș Hopincă, Sectorul 2 a devenit un tărâm al minunilor fiscale, unde 12.000 de euro pe zi este prețul corect pentru a privi cerul senin prin fereastra primăriei. În timp ce cetățenii speră la străzi mai bune și infrastructură modernă, primăria livrează „disponibilitate” la preț de platină. Rămâne de văzut dacă, la următoarele alegeri, cetățenii vor mai fi la fel de „disponibili” să plătească acest tribut absurd pentru un soare care, în loc să-i încălzească, îi „usucă” de bani sub binecuvântarea edilului lor.