În timp ce muritorii de rând din Focșani își exersează zilnic abilitățile de parkour sărind peste șanțurile interminabile săpate de „firmele de casă” ale Primăriei, la curtea domnească a primarului Cristi Misăilă, viitorul a sosit deja sub forma unei bijuterii tehnologice de 1800 de euro. Este vorba despre un robot de tuns gazonul, o creatură metalică de un „liliac” superb, care pare să fi fost trimisă din viitor special pentru a-i suplini primarului lipsa acută de timp. Căci, după cum ne explică însuși edilul, activitatea trebuie „suplinită”, deoarece e greu să conduci un oraș întreg spre subdezvoltare și să mai ai și grija firelor de iarbă.
Un robot de preț, într-un județ la preț de dumping
Într-un județ care se mândrește cu titlul neoficial de „codașul veniturilor din România”, unde salariile sunt mai degrabă o sugestie decât o sursă de subzistență, robotul primarului valorează cât munca brută a unui focșănean pe parcursul a mai bine de două luni. Imaginați-vă sacrificiul: un muncitor obișnuit ar trebui să nu mănânce, să nu plătească facturi și să trăiască probabil din lumina solară timp de 60 de zile pentru a-și permite luxul de a avea în bătătură un asistent robotizat care să nu facă altceva decât să se plimbe prin iarbă.
Dar ce mai contează banii cetățenilor când confortul primarului este în joc? În timp ce restul orașului este sufocat de praf și utilaje care par mai degrabă să mute pământul dintr-o parte în alta fără un scop precis, curtea lui Misăilă arată ca un colț de Elveția rătăcit în inima Vrancei. Este o „deconectare revoltătoare”, o bulă de lux în mijlocul unei realități marcate de „salarii de mizerie” și șantiere care par să aibă termen de finalizare în secolul următor.
Firmele de casă și arta șantierului infinit
Dacă robotul se ocupă de estetica regală a gazonului primăresc, de estetica „post-apocaliptică” a orașului se ocupă, cu mult sârg, firmele de casă. Acestea par să fi descoperit secretul tinereții fără bătrânețe și al șantierului fără de sfârșit, „sucind banii” din bugetul public cu o eficiență pe care robotul de 1800 de euro nu poate decât să o invidieze. În Focșani, asfaltul este o specie pe cale de dispariție, fiind înlocuit rapid de gropi creative, menite probabil să testeze suspensiile mașinilor pe care focșănenii abia și le permit.
În tot acest timp, primarul se bucură de liniștea curții sale, dotată cu o „baie și o mică bucătărie” exterioară, unde probabil robotul mov îi aduce cafeaua în pauzele dintre două sesiuni de tuns gazonul. Este un contrast fascinant: pe de o parte avem „Occidentul” din spatele gardului primarului, iar pe de altă parte avem realitatea dură a celor care l-au votat, oameni care se luptă să numere fiecare leu în timp ce firmele „prietene” prosperă pe spatele lor.
Concluzie: Robotul, viitorul viceprimar?
Poate că soluția pentru Focșani nu sunt investițiile serioase sau managementul onest, ci achiziționarea a câteva mii de astfel de roboți de 1800 de euro. Dacă un robot de tuns gazonul poate face curtea primarului să arate ca în Vest, poate un robot de astfaltat ar reuși să termine un șantier înainte ca generația actuală de elevi să iasă la pensie. Până atunci, rămânem cu imaginea idilică a edilului care, între două semnături pe contracte cu dedicație, privește cu drag la „liliacul” său tehnologic, amintindu-ne tuturor că, în Focșani, viitorul este mov, scump și, din păcate, se oprește exact la poarta primăriei.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
