Cosmopolis – cum a apărut un oraș privat lângă București fără ca statul să explice vreodată pe ce bază
Cosmopolis nu mai este un cartier. Este un oraș de facto, apărut pe câmp, cu zeci de mii de locuitori, infrastructură proprie și reguli proprii. Singurul lucru care lipsește este o explicație coerentă din partea statului român despre cum a fost posibil.
Un oraș ridicat prin hârtii pe bucăți
Cosmopolis s-a construit etapizat, pe parcursul a aproape două decenii, prin zeci de autorizații de construire fragmentate, emise de Primăria Ștefăneștii de Jos. Niciuna nu explică proiectul ca întreg. Împreună, ele au creat însă un conglomerat urban cu impact masiv asupra traficului, mediului și bugetului public.
Nu există:
- un PUZ unic ușor accesibil publicului;
- o evaluare cumulativă de impact;
- o dezbatere publică reală pe un proiect care depășește dimensiunea unei comune.
Legal, fiecare etapă poate fi „în regulă”. Urbanistic, rezultatul este un colos scăpat de sub control.
Dezvoltatorul invizibil, decidentul vizibil
În spatele proiectului se află Opus Land Development SA, companie controlată de omul de afaceri Ahmet Emre Buyukhanli. Deși numele său apare rar în comunicarea publică, Buyukhanli este persoana care:
- controlează compania;
- stabilește direcția strategică;
- beneficiază direct de pe urma valorificării terenurilor.
Structura exactă a acționariatului nu este transparentă publicului larg. Statul român permite ca un proiect de dimensiunea unui oraș să fie controlat de o firmă cu acționariat opac, cunoscut doar celor care plătesc pentru acces la registre.
Primăria care nu a spus niciodată „nu”
În toți anii de extindere Cosmopolis, nu există un conflict public major între dezvoltator și administrația locală. Dimpotrivă:
- hotărârile de Consiliu Local sunt votate în unanimitate;
- primăria își mută servicii în spații oferite de dezvoltator;
- infrastructura se negociază direct, fără dezbateri publice reale.
Când un investitor privat și o administrație locală sunt atât de perfect aliniați, întrebarea nu este dacă totul este legal, ci dacă interesul public a fost vreodată o prioritate.
Urbanism „integrat” sau retragerea statului?
Cosmopolis este promovat ca exemplu de urbanism modern: școli private, clinici, magazine, transport intern. În realitate, aceste facilități:
- sunt plătite de rezidenți, nu de stat;
- nu compensează lipsa infrastructurii publice din jur;
- creează un precedent periculos: statul se retrage, dezvoltatorul preia controlul.
Drumurile publice, rețelele de utilități și presiunea pe București rămân problema tuturor, în timp ce beneficiile sunt private.
Fără corupție dovedită, dar cu un sistem strâmb
Nu există, până în prezent, anchete penale sau dosare de corupție legate de Cosmopolis. Dar absența procurorilor nu înseamnă că lucrurile sunt sănătoase.
Modelul este clar:
- Proiectul se fragmentează administrativ.
- Impactul real devine imposibil de evaluat.
- Autoritățile aprobă în lipsa unei imagini de ansamblu.
- Comunitatea apare ca fapt împlinit.
Este un urbanism al uzurii, în care nimeni nu oprește proiectul pentru că „deja s-a construit prea mult”.
Cosmopolis, simptomul
Cosmopolis nu este o excepție. Este regula României urbane post-2000:
- dezvoltatori puternici;
- administrații locale slabe;
- stat absent;
- cetățeni puși în fața faptului împlinit.
Întrebarea reală nu este cine a semnat hârtiile.
Întrebarea este de ce nimeni nu a cerut vreodată socoteală pentru întregul proiect.
Până când statul va trata orașele private ca pe ce sunt – entități cu impact public major – Cosmopolis va rămâne nu un scandal, ci un avertisment
