Bucureștiul, acest tărâm al făgăduinței imobiliare și al coincidențelor care te fac să te crucești mai des decât la liturghie, ne oferă o nouă pildă despre cum se împletește dragostea cu urbanismul și discreția cu „eroarea 404”.
Să vorbim despre Asociația SOS Orașul. Un nume care sună a strigăt de ajutor, dar care, în realitate, pare mai degrabă un cor de avocați harnici. Fondatoarea? Mirabela Grădinaru, partenera de viață a Primarului General, Nicușor Dan. O coincidență „mirobolantă”, cum ar spune clasicii în viață, ca exact persoana care împarte micul dejun cu edilul să fie cea care împarte și procesele prin tribunale împotriva proiectelor din oraș.
Recent, Curtea de Apel București a dat o sentință care a căzut ca un bolovan în piscina semiolimpică de la Complexul Delux One Peninsula. SOS Orașul voia tot: anulări, demolări, pământ reavăn pe malul lacului Floreasca. Instanța, însă, a zis „nu” definitiv pe partea de demolare a celor 167 de apartamente. Un mic firicel de speranță mai respiră prin rejudecarea unor hotărâri de consiliu din epoca de piatră a urbanismului (2013-2014), dar grosul afacerii rămâne în picioare.
Dar stați, că magia abia acum începe! În timp ce primarul nostru primește amenzi pe zi de întârziere pentru că „uită” să execute hotărâri judecătorești în alte litigii, asociația partenerei se luptă cu autorizațiile de construire în același oraș condus de… partener. Și aici intervine frumusețea legislativă: conflictul de interese este o pasăre rară care nu se așază pe ramura „partenerilor”. Legea vorbește de soți, soții, rude și afini. „Partenerul” e un termen care a scăpat dicționarului juridic, transformând situația într-o schemă de o comoditate absolută: un act, o semnătură și o nuntă lipsă sunt tot ce desparte etica de o problemă penală.
Și cine plătește acest „spirit civic”? Aici intervine „Trotineta Supremă” de la Cotroceni. Când Senatul a vrut să oblige ONG-urile să spună clar cine le dă banul, președintele a ieșit rapid pe Facebook să ne explice că transparența „inhibă”. Desigur, e mult mai sănătos pentru democrație să nu știm cine finanțează armatele de avocați care blochează orașul ani de zile.
Cireașa de pe tortul de frișcă al cenzurii moderne este însă „Articolul Fantomă”. Vineri, un site de știri publica o bombă despre lovitura primită de ONG-ul partenerei. Pac! Dai click și… nimic. Articolul cu numărul 3.902.444 a dispărut într-o gaură neagră digitală, deși vecinii lui de serie sunt bine-mersi online. A sunat cineva? S-a stricat fix acel link? Probabil e doar o altă eroare tehnică selectivă, într-un oraș unde excavatoarele stau pe loc, dar „erorile” circulă cu viteză maximă.
În concluzie, trăim într-un oraș unde tăcerea e răspuns, parteneriatul e scut legal, iar transparența e o „măsură disproporționată”. Dacă doamna Grădinaru sau Primăria simt nevoia să ne lumineze despre finanțări sau despre cum se „evaporă” știrile, microfonul e deschis. Până atunci, rămânem cu întrebările și cu gustul amar al unui urbanism de budoar.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
