Alchimia Administrativă la DGASPC: Cum să muți banii publici când ai „de toate” acasă

Bine ați venit în universul paralel al managementului de succes, acolo unde logica elementară merge la culcare devreme, iar „viziunea” administrativă se măsoară în numărul de contracte semnate cu dedicație. Astăzi vorbim despre un fenomen fascinant care se petrece sub bagheta magică a doamnei Lazarov (fostă Dobre), o figură centrală care pare să fi descoperit secretul suprem: cum să externalizezi tot ce ai deja în ogradă, pe principiul „avem specialiști, dar e mai bine să mai cumpărăm câțiva”.

Paradoxul Psihologului de „Afară”

Să începem cu cireașa de pe tortul achizițiilor: serviciile psihologice (DA40869891). DGASPC, o instituție care prin definiție ar trebui să fie un templu al asistenței sociale, colcăie de psihologi acreditați. Oameni cu diplome, ștampile și, presupunem, experiență. Dar ce să vezi? Doamna Lazarov a decis că psihologia de stat e, probabil, prea de stat. Așa că, dintr-un impuls de generozitate pe bani publici, a considerat că este absolut necesară contractarea unui cabinet psihologic privat.

Este o formă de alchimie pură: ai specialiștii tăi, îi plătești lună de lună, dar pentru că probabil canapelele din instituție nu sunt destul de pufoase, mai semnezi un contract extern. Obiectivele? Sursele spun că sunt vagi, dar contextul e clar: suplinirea sau, mai exact, dublarea resurselor interne. De ce să faci treaba cu angajații tăi când poți să mai faci o achiziție directă? Doar SEAP-ul e mare și primitor, iar „simplitatea” cumpărăturilor directe e un magnet pentru orice manager care vrea să atribuie contracte cui vrea el, fără „inconvenientul” competiției.

Consultanța: Arta de a întreba ce știi deja

Dar stați, că spectacolul de magie continuă! DGASPC dispune de o adevărată „direcție de specialiști” detașați direct de la „centrală”. Te-ai gândi că acești oameni sunt acolo să știe tot ce mișcă în materie de achiziții publice. Eroare! Sub atenta supraveghere a aceleiași doamne Lazarov, instituția a simțit nevoia acută de servicii de consultanță în achiziții publice (DA40859488).

Este ca și cum ai avea o bibliotecă plină de bibliotecari, dar ai angaja o firmă externă să-ți spună cum să deschizi o carte. Această „externalizare subiectivă” ne arată că, în viziunea lăzăroviană, expertiza internă este doar un decor frumos pentru organigramă, în timp ce deciziile reale se iau pe bază de consultanță externă plătită generos.

Șantierul Etern de pe Strada Ripiceni

Dacă psihologia și consultanța vi s-au părut subtile, stați să vedeți capitolul construcții. Vorbim despre imobilul din Str. Ripiceni, nr. 6A. Sursele ne șoptesc un detaliu savuros: sediul respectiv a fost deja renovat de un fost director. Dar ce contează trecutul când viitorul sună a reparații capitale (RK) prin achiziție directă (DA40881837)?

Aici avem de-a face cu „Sindromul Meșterului Manole”, dar varianta administrativă: ce s-a construit ieri, trebuie reparat astăzi, chiar dacă vopseaua e încă umedă. Să fie oare pereții din Ripiceni atât de pretențioși, sau pur și simplu doamna Lazarov are o slăbiciune pentru șantierele care se repetă la infinit? Achiziția directă este, desigur, instrumentul preferat – dispare transparența, dispare posibilitatea contestării și, mai ales, dispare orice urmă de logică economică.

Rețeta Succesului: Achiziția Directă

Tot acest teatru absurd este posibil datorită „fenomenului interesant” al cumpărăturilor directe. Practic, alegi ce vrei din catalog, faci comanda cui vrei tu și gata – ai atribuit legal un contract. Doamna Lazarov pare să fi transformat acest mecanism într-o formă de artă. Strategia e simplă: ignori personalul calificat pe care îl ai deja (psihologi, specialiști în achiziții) și muți responsabilitatea (și banii) către cabinete particulare și firme de consultanță.

În concluzie, dacă ești psiholog acreditat la DGASPC, sfatul nostru este să stai liniștit. Treaba ta o va face altcineva, pe bani mai mulți, dintr-un cabinet privat. Dacă ești specialist în achiziții, nu te stresa să înveți legea – va veni un consultant extern să-ți explice ce și cum. Iar dacă treci pe lângă Str. Ripiceni și vezi schele pe un bloc proaspăt renovat, nu te mira. E doar „managementul eficient” la lucru, o viziune unde banul public circulă nu pentru a rezolva nevoi, ci pentru a întreține o industrie a externalizărilor redundante.

Jos pălăria, doamna Lazarov! Ați demonstrat că și într-o instituție plină de specialiști, e loc întotdeauna de „mai mulți specialiști”, atâta timp cât vin din catalogul electronic de cumpărări directe.