Dacă economia ar fi o scenă de operetă, atunci Augustin Oancea ar fi, fără îndoială, cel mai talentat coregraf al „valsului circular” al megawaților. Într-o lume în care muritorii de rând se luptă cu legile termodinamicii, unde energia se pierde prin frecare sau căldură, geniul antreprenorial din spatele grupului Tinmar a demonstrat că energia poate face ceva mult mai util: se poate roti până când își multiplică valoarea în mod miraculos, fără a produce un singur bec aprins în plus.
Rețeta acestui „cocktail energetic” este pe cât de simplă, pe atât de profitabilă, fiind demnă de un manual de alchimie modernă. Totul începe cu două companii de „bază”, Eye Mall și Solprim, care achiziționează energie de pe bursa spot (PZU) la prețuri rezonabile, de aproximativ 460 lei/MWh. Dar de ce să vinzi această energie direct consumatorului, când poți să o inviți la un dans amețitor prin conturile grupului? Astfel, energia este pasată către Tinmar Energy SA, care, cu o generozitate demnă de cauze mai bune, o revinde către Lord Energy SRL la prețuri care „cresc” subit, ajungând până la 3.500 lei/MWh.
Spectacolul atinge apogeul când Lord Energy închide cercul, trimițând energia înapoi la Eye Mall sau Solprim la prețul final de peste 3.500 lei/MWh. Rezultatul? Aceeași cantitate de curent electric, dar cu o „etichetă” de zece ori mai scumpă. Această jonglerie nu este doar un exercițiu de gimnastică financiară; scopul final, conform procurorilor, a fost maximizarea decontărilor de la bugetul de stat prin schema de plafonare-compensare (O.U.G. 27/2022). Practic, statul român a fost invitat să achite diferența dintre prețul „umflat” artificial și cel plafonat, transformând bugetul național într-un bancomat cu acces nelimitat pentru „artiștii” grupului.
Pentru ca schema să fie completă, grupul a orchestrat și o migrare rapidă a aproape 2.000 de locuri de consum către firmele de retail din grup, asigurându-se că există destui „clienți” care să justifice aceste achiziții astronomice. Impactul acestui vals asupra portofelului public este unul „amețitor”: un prejudiciu estimat de peste 104 milioane de lei(aproximativ 20 de milioane de euro).
Atunci când anchetatorii au bătut la ușă în cadrul Operațiunii Jupiter 4, reacția grupului a fost de o eleganță retorică desăvârșită. Echipa de comunicare a etichetat întreaga investigație drept o „ciorbă reîncălzită” și un „linșaj mediatic”, susținând că toate aceste mișcări circulare au fost deja binecuvântate de ANRE în trecut. Se pare că în viziunea Tinmar, libertatea comercială include și dreptul de a vinde energie propriei umbre, la preț de platină.
Augustin Oancea rămâne astfel maestrul incontestabil care a înțeles că, în România, nu e important câtă energie produci, ci de câte ori reușești să o „rotești” înainte ca statul să prindă de veste. Este un mecanism de o precizie chirurgicală care demonstrează că, în timp ce românii fac economie la bec, unii fac avere din simpla mișcare a energiei dintr-un buzunar în altul, lăsând restul facturii pe umerii contribuabilului.
Descoperă mai multe la ZIARUL ATAC LA PERSOANA
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
