Ghid de supraviețuire în „Deraierea Digitală”: Cum să toci milioane pe șine fără să miști un deget

Ghid de supraviețuire în „Deraierea Digitală”: Cum să toci milioane pe șine fără să miști un deget

Bine ați venit în universul paralel al CFR Călători, acea instituție venerabilă care a reușit să transforme călătoria cu trenul într-un exercițiu de asceză și meditație profundă asupra trecerii timpului. În timp ce călătorii de rând au ocazia unică de a experimenta crioterapia gratuită în vagoane mizerabile pe timp de iarnă sau de a testa rezistența psihică în gări dărăpănate, conducerea companiei se ocupă cu activități mult mai nobile: arta risipei creative de bani publici.

Cea mai recentă și spectaculoasă reprezentație de „management de carton” ne oferă o lecție magistrală despre cum poți să plătești de două ori pentru același lucru și să rămâi cu mâna goală. Într-o mișcare de o generozitate rară, CFR Călători a decis că un singur sistem de vânzare a biletelor este prea puțin pentru o companie de calibrul său. Astfel, s-a ajuns la performanța uluitoare de a susține financiar două sisteme simultan.

Dar stați, spectacolul abia începe! Piesa centrală a acestei strategii de modernizare este achiziția (sau, mai bine zis, închirierea) unor echipamente de ultimă generație, descrise ca fiind de nivel „Harvard”, de la firma ASE Solutions. S-ar putea crede că aceste minuni tehnologice au fost puse la treabă pentru a ușura viața pasagerilor. Eroare de calcul! Într-un moment de geniu administrativ absolut, șefii de la CFR au „omis” un detaliu minor: să încheie un contract pentru instalarea și operarea lor.

Rezultatul? O tehnologie de milioane, plătită prin chirii lunare uriașe, care se bucură de o binemeritată odihnă în depozite, ferită de praful gărilor și de degetele murdare ale călătorilor. Este, fără îndoială, cea mai ecologică formă de digitalizare: echipamentele nu consumă curent, nu se uzează și, cel mai important, nu deranjează pe nimeni cu funcționarea lor. În timp ce chiria pentru aceste „obiecte de decor” curge nestingherită, compania este obligată să facă achiziții directe de milioane pentru a menține în funcțiune vechiul sistem. Totul pentru a evita un colaps total al vânzărilor de bilete, ceea ce ar fi, probabil, singura întârziere pe care CFR-ul nu și-o poate permite.

Această gestionare defectuoasă a proiectelor de digitalizare nu este doar o eroare, ci o adevărată „deraiere digitală” cu acte în regulă. Este o risipă strigătoare la cer care ridică întrebări legitime despre unde se evaporă banii noștri. Însă, când cetățenii sau presa îndrăznesc să pună aceste întrebări, managerii CFR intră într-o stare de „secretomanie” profundă, refuzând abuziv orice explicație. A fost nevoie de intervenția Tribunalului București pentru a-i scoate pe acești iluzioniști ai bugetului din „burlogul” lor și a-i obliga să dea socoteală pentru modul absurd în care au tocat fondurile publice.

În concluzie, dacă vă întrebați de ce trenul are întârziere sau de ce condițiile din vagoane sunt desprinse din filmele post-apocaliptice, nu căutați vinovații pe terasamentul căii ferate. Ei se află în birouri climatizate, semnând contracte parțiale și ignorând cu grație orice normă de eficiență managerială. CFR Călători ne demonstrează că, în România, drumul spre digitalizare este pavat cu bune intenții și, mai ales, cu facturi duble.

Data viitoare când biletul dumneavoastră va fi emis de un sistem vechi și obosit, gândiți-vă cu mândrie că, undeva într-un depozit, o bucată de tehnologie „Harvard” se bucură de o chirie de lux plătită din buzunarul dumneavoastră. Este, probabil, cel mai scump abonament la „nimic” din istoria transportului feroviar românesc. O „bătaie de joc pe șine” care, spre deosebire de trenurile lor, funcționează cu o precizie elvețiană.